1. Între Prezident și Cabinet se simte o tensiune acută. În alte condiții, Traian Băsescu nu ar fi apărut așa, din senin și fără Boc alături.
2. După lunile de play back reformist, înclin să cred că Băsescu a pus piciorul în prag: ori reduceri ale salariilor pentru toți, ori reformă chirurgicală.
3. O asemenea ipotetică tensiune dintre Băsescu și Guvern nu ar putea fi explicată decât așa: fie PD-L-ul se crede destul de tare fără Băsescu, fie unii dintre ”baronii” PD-L-ului își probează mușchii cu el.
4. Așadar, eu cred că salariile și pensiile nu vor fi reduse cu 25, respectiv 15 la sută, ci sunt convins că Guvernul Boc va fi nevoit să reducă bugetul de stat cu procentul cuvenit, ceea ce înseamnă reducerile de posturi promise.
5. Rebeliunea presupusă, dar, mai ales impopularitatea unor asemenea măsuri aduc în prim-plan o altă ipoteză ce va bulversa, de data asta, scena politică: un nou partid. Prezidențial.
6. Cu care Băsescu va câștiga viitoarele alegeri parlamentare și va deveni prim-ministru.

1. Nu am nicio antipatie sau alt fel de disconfort față de Principele Radu Duda. De altfel, am postat, în aprilie 2009, un text ce se poate citi și acum: http://marceltolcea.blogspot.com/2009/04/da-radu-duda.html
Sunt accentuat sceptic atunci când vine vorba despre persoanele care, la un moment dat, l-au dorit candidat la președinție.
2. Cu atât mai puțin aș putea fi socotit antimonarhist. În virtutea acestui crez al meu, am declinat invitația unor jurnaliști din presa centrală care au dorit să facă din acest episod un material mai amplu.
3. Nu înțeleg de ce suma e atât de mare și de ce nu i-a fost plătită direct conferențiarului.
4.Firma despre care e vorba avea tot dreptul să ceară orice sumă. Și dacă, după câte am aflat, firma îi aparține Doamnei Lia Lucia Epure, acest fapt e încă mai de înțeles. Fiindcă timișorenii știu, Dumneaei se pricepe foarte bine să obțină ceea ce vrea. Ca specialist în Relații Publice.
5.Universitatea de Vest însă, mi se pare mie, ar fi trebuit să fie nițel mai atentă cu banul.

Nu știu prea sigur dacă aș fi vrut să scriu aici despre Diet Sayler, timișoreanul plecat la 33 de ani în Germania unde a devenit o referință.
Poate că nici nu aș fi scris acum dacă, la ora asta târzie din noapte, nu l-aș fi revăzut pe Liviu Ciulei în emisiunea Marinei Constantinescu.
Amândoi, Ciulei și Sayler, sunt la fel de senioriali și îi unește un destin aspru: cel al plecării.
Plecarea e un substantiv cu majusculă valabil doar pentru artiștii din Est.
Atunci când ei au plecat, au plecat cu o parte din România pe reverul subconștientului colectiv.
Ciulei a plecat cu tot cu Revizorul, cu Leonce și Lena sau cu Furtuna.
Regimul nu a putut confisca nici teatrul, nici muzica, nici pictura, fiindcă ele, artele adevărate, au avut, dintotdeauna, prostul obicei de a nu se lăsa închise în vreo cutie.
Atunci când a fost, toată săptămâna trecută, la Timișoara pentru a pregăti expoziția lui din noiembrie, Diet Sayler mi-a povestit despre cum, la plecarea din țară, Ciulei a stat la el câteva zile. Cu Thomas. Cum s-au revăzut mereu pe la New York sau în Minneapolis.
Cum Ciulei a dus cu el, în exil, macheta clădirii Teatrului Național pe care nici Dej, nici Ceaușescu nu l-au vrut.
Cu timișoreanul Diet Sayler – omagiat de Muzeul din Bayreuth la 70 de ani – plănuiesc o retrospectivă mare aici, la Muzeul de Artă.
Catalogul ar urma să fie editat sub o cvadruplă egidă: Muzeul de Artă Timișoara, Muzeul Bayreuth, Muzeul din Graz și Centrul de Artă Modernă La Spezia.
În fiecare din aceste locuri, numele Sayler e un mit. Ca de pildă în wagnerianul Bayreuth, unde stă să se nască un muzeu al său.
În România însă lucrurile sunt mult mai complicate
Fără sponsori, un asemenea demers e aproape utopic.
Un PS în nemțește:
Werke in Museen – Auswahl:

Museum of Modern Art, New York
Albertina, Wien
Museu de Arte Moderna, Rio de Janeiro
Staatliche Museen Kassel
Czech Museum of Fine Arts, Prag
Birmingham Museums & Art Gallery
Musée de Grenoble
Mie Prefectural Art Museum, Japan

Informationen & Links:

www.diet-sayler.de
http://www.artfacts.net/en/artist/diet-sayler-914/profile.html
http://www.kunstaspekte.de/index.php?tid=51752&action=termin
http://www.museum-ritter.de/n171681/i730580.html
http://www.kunstaspekte.de/index.php?k=3595&action=webpages
http://www.kunstaspekte.de/index.php?tid=54922&action=termin
http://www.kunstaspekte.de/index.php?tid=50360&action=termin
http://www.kunstaspekte.de/index.php?tid=55295&action=termin
http://www.art-magazin.de/szene/22571/gib_mir_fuenf_tipps_der_woche

Principele Duda a obișnuit să conferențieze, în ultima vreme, cam prea des la Universitatea de Vest.
Alteța Sa a însemnat, pentru studenții noștri, un nesperat prilej de a afla că netul nu e neapărat democratic, de vreme ce 70 la sută din componentele unei bombe atomice se pot achiziționa prin intermediul spațiului virtual.
Ceea ce ne îngrijorează însă mult mai mult – monarhiști și republicani otova – e că firma care l-a condus în amfiteatrele UVT ar fi achiziționat o conferință cu excesivul preț de criză de 3 000 de euro.
Sumă care, sinceri să fim, nu credem că se regăsește în Declarația de Avere Ginericească.
E de așteptat, desigur, o poziție a UVT în acest dezmăț financiar în care preparatori, asistenți, lectori și conferențiari din cocioaba neregală a UVT sunt “scuipați” salarial cu un mișto de euro per lună la plata cu ora!

E clar: noua Teo-logie pedelistă a Trandafirului supraponderal a mizat pe ideea că o posibilă gingașă variantă Piedonală e mai de succes decât pălmuirea, în direct, a pătrunjelului din piețe.
După cum s-a dovedit și că, deși totul e loterie în viață, politica nu e viață.
Cât despre PC, dacă s-ar putea să existe urme cafenii de 6 din 49 în sângele Doamnei Mincă, opinez că e foarte probabil ca ultima șansă a Profesorului felin Voiculescu să se numească, din astă seară, Ogică.

Pe Euronews, la rubrica No comment, imagini cu norul vulcanului islandez Eyjafjallajokull.
Păi dacă s-ar strânge saliva din comentariile de până acum de la televiziunile din lume și de la înjurăturile din aeroporturi, Sahara ar fi redată circuitului agricol.
Sau, mă rog, s-ar iți un ditamai lacul de agrement în deșert.
Ăsta da No comment!

Cu puțin înainte ca Vântu să fi adus deasupra României norul vulcanic, Gorbaciov a venit de la Moscova cu niște praf special de tip sovietic: ”praf în ochi”.
În consistența acestui praf intră următoarele ; nu l-a cunoscut pe Iliescu în perioada studențiie la Moscova, serviciile secrete nu au avut nicio legătură cu Decembrie 89 ș.a.m.d.
Prafu în ochi ne-au oferit și gazdele manifestării.
Cu acest prilej, am aflat că ziarul Puterea, lansat cu fast de Gorby, aparține unui fond de investiții anonim, din Marea Britanie. Curat anonim, Cone Alecule!
Dar mai gravă poate decât praful în ochi a fost banalitatea crasă a discursului gorbaciovist.
O legendă cu care amintirile se pot doar împăia.

Prefață
Pentru mine, Dl Emil Hurezeanu este unul dintre puținele modele de jurnalist. Rasat, temperat, documentat, dotat cu o subțire ironie, Domnia sa reușește mereu să mă încânte. Nu am fost dezamăgit niciodată de jurnalistul Hurezeanu, în pofida tuturor înrolărilor sale. Inclusiv alăturarea la staff-ul lui Adrian Năstase. Mă tem însă că debitul său la Mogul V. a atins limita suportabilului. Să spui că, la modul simbolic, cătușele de pe încheieturile unor Voicu, Locic sau Cășuneanu sunt cătușele puse nouă, telespectatorilor, e un exces la marginea vomitivului.
Iar adăugirea cu privire la justiția de operetă la care sunt supuși cei trei mi se pare de un cinism incredibil, câtă vreme Realitatea TV a mediatizat excesiv nu doar orice râgâit al celor trei, ci și mișcarea moleculară a văzduhului de pe lângă ICCJ, Arest, Locuințe.
În fond, salariile celor de la Realitatea Tv ar putea fi, la modul nesimbolic, banii celor peste 130 000 de înșelați de FNI, un fenomen de care, dacă nu mă înșală memoria, Mogulul Realitatea TV nu este tocmai străin.

Propunere media
În fața acestei Realități, cred că PD-L are de făcut o contraofertă generoasă: FNI TV.
Un post simplu, din popor, cu peste 130 000 de realizatori care să ne povestească așa, din topor, cum au pierdut ei sute de milioane de euro AMPULIA.
În felul acesta românii ar afla un adevăr cutremurător: că oricât de mult ar dori Dnii Ursu împreună cu tovarășii de la ”Adevărul” (sic!), cea mai mare reducere pe buzunarul românilor nu a făcut-o Bocuț, ci Vântuț.
Iar poveștile celor care și-au aruncat banii în Vânt sunt mult mai interesante decât ale celor care acum plâng.
Apropo, mai știe cineva vreo pildă antibăsesciană cu sinucigași de atunci?
Am eu două exemple pentru postul Realitatea TV, la ore de maximă pomenire.
Care post? Postmortem, evident.

ei bine, totuși

polonia e o cerneală simpatică
polonia e un colaj de obloane
polonia e o eventualitate
polonia-i o toamnă frumoasă pe care aleargă trecutul
polonia e un azil de noapte o trenă sentimentală
polonia e o stare de spirit
polonia-i lujerul mosorelul genunchiul pe după care
se-nfășură disperarea
șantierul de nave al mărilor altora
polonia e o mască de motel un cifru
o dinastie a durerilor
o anticărie a categoriilor un drenaj
un padoc de prooroci cu trei șolduri cu cinci ochi
polonia-i un astronom degerat pe lunetă
polonia e o hemoragie blondă
polonia e un samovar de argint
polonia-i o foarte apropiată depărtare
polonia e o experiență neterminată
prin care doi copii umblă cu chibritele aprinse

(Interogarea magilor, Cartea românească, 1978)