Ce noroc că Serena Williams nu e și puțin unguroaică!

Posted on by

Reacția președintelui Băsescu la declarațiile iresponsabile ale liderului unui partid extremist din Ungaria (Jobbik) mi se pare a fi supradimensionată, confuză, nediplomatică, politicianistă, nepoliticoasă și, pe termen lung, periculoasă.

Nu mă refer doar la faptul că un președinte se apucă să polemizeze cu un partid care nu e la putere, transferând, dintr-o suflare, o asemenea atitudine la nivelul guvernului de la Budapesta. Mă refer mai ales la afirmațiile conform cărora „Ungaria a devenit în acest moment un focar de instabilitate în regiune din punct de vedere al minorităților” și „România își va asuma leadershipul punerii la punct a Budapestei”.

Traian Băsescu este un politician mult prea nuanțat pentru a nu ști despre ce este vorba și mult prea versat pentru a nu fi cântărit ce câștigă și ce pierde dintr-o asemenea confuzie mai mult sau mai puțin voită.

Pot specula că asumarea rolului de lider în procesul „punerii la punct al Ungariei” poate avea o legătură cu îndepărtarea tot mai accentuată de Europa și FMI a premierului Viktor Orban. Plata întregii datorii față de FMI și independența absolută față de organismele financiare de acest fel sau față de capitalismul multinațional sunt și deziderate ale Jobbik! Ceea ce poate fi interpretat și ca un semn față de cancelariile occidentale fericit întregit de febrilitatea antimaghiară de, din păcate, prea uzată tradiție.

Fiindcă politicienii știu foarte bine că dă minunat la electorat să îți smulgi glanda tiroidă ori de câte ori vine vorba de unguri: la meciurile de fotbal, la taberele de vară, la referendumuri, la discuțiile despre autonomie și — minunat prilej! — „la o adică”.

Eu cred că președintele a pierdut un foarte bun prilej pentru a vorbi despre pericolul transferării, în numele maghiarismului, a unui extremism xenofob și rasist dublat de o ură profundă față de capitalism.

P.S. Dacă ieri seară victoria Serenei Williams în fața Soranei Cîrstea m-a întristat, astăzi mi-am zis că e un mare noroc că Serena nu e și puțin unguroaică!

Bis Breaking News: Dacă va fi condamnat, Adrian Severin va fi transformat în județ!

Posted on by

În ciuda asasinării sale politice de către un însorit ziar britanic, Adrian Severin și-a dedicat ultimele trei zile unui paradis intelectual: lectura.

Când scriu „ultimele trei zile” nu mă refer la sensul tragic, ci mă refer la „cele mai recente trei zile”.

Iar când scriu „lectură”, nu mă refer la ficțiune sau chiar la o carte pușcăricită de Adrian Năstase, ci la dosarul său de 1000 de pagini de la DNA.

Acum, că pesedistul de renume bancar Bivolaru Găbiță a fost prins ca în filmele cu John Wayne, mă gândesc că întreg PSD-ului îi va fi destul de dificil să se solidarizeze și cu Severin.

Așa că toată speranța rămâne în  Dragnea.

Care, de reorganizare, pur și simplu ar putea înființa județul Adrian Severin. Mai pe înțeles, Județul Severin Abuviz Cătușat.

Dacă tot ține Nea Liviu, cu toți mehedinții, să dea măcar un rimel la harta de baroneți.

Breaking news: „Că Căcărău” va fi a patra cacofonie admisă. Din toamnă!

Posted on by

Breaking news, asemenea tuturor imitațiilor/preluărilor românești, a devenit un moft, un capriciu, un exces, un fenomen golit de conținut.

În mod normal, întreruperea programului curent al unui post de televiziune e ceva rarisim și intervine doar atunci când are loc un eveniment neașteptat ale cărui consecințe sunt semnificative. Și numeric, și emoțional, și cu consecințe pentru publicul canalului respectiv.

Sau când o informație este de natură să prevină — în imediat! — daune semnificative. Cum ar fi o avertizare de furtună, de inundații sau cine mai știe ce fenomene de acest fel.

Or, la români, la televiziunile de știri cu precădere, „brechingu” a fost adus definitiv în derizoriu și, mult prea adesea, suferă de un umor involuntar, ca să nu spun că și e bolnav de caraghioslâc. Cum a fost episdoul „brechingului” dintr-o emisiune a lui Pleșu și Liiceanu ce anunța aterizarea unor fotbaliști neoplatonici. Sigur că dacă la Otopeni ar fi aterizat extratereștrii, alta ar fi fost situația. Dar, cum nimic nu se pierde, la reluarea emisiunii, după o asemenea știre-bombă, privirea celor doi intelectuali avea clar ceva din candoarea unor extratereștri: „ce dracu mai căutăm noi aici?”

In fine, se întrerup emisiuni cu cortina de rigoare a sfârșitului lumii pentru a afla că s-a instituit un cod colorat de caniculă începând de cândva; că Ponta a spus altceva atunci când nu a spus, de fapt, nimic; că Băse a fluierat dintr-o șalupă după o altă șalupă; că A. Crin continuă să nu fie în Miami; că Udrea are, în continuare, două cupe la sutien; că Adrian Minune are cei mai scurți pantaloni lungi din lume; că îngerul Iacob al lui Becali se numește, în pușcărie, Paula Iacob; că ligamentul „că Căcărău” va fi a patra cacofonie admisă  din toamnă; că familia Voiculescu nu va merge, azi, la DNA; că…

Sigur că „brechinguriile” au cel puțin două ambiții clare: să dea impresia că respectivele posturi sunt racordate la prezentul imediat și că sunt ubicue. Ceea ce este și legitim și, dacă vreți,  obligatoriu. Numai că excesul lor conduce la câteva disfuncții mult mai periculoase decât par la prima vedere: banalizarea, tabloidizarea și crearea falsului efect de agendă.

Banalizarea este vinovată pentru scăderea efectului de solidarizare  atunci când se produce un eveniment cu adevărat grav.  În plus, efectul de banalizare prin exces creează reacții adverse. Cum este la fiecare dispariție a unei personalități.

Tabloidizarea și breaking news, practic, nu ar trebui să aibă vreo legătură. În sine, există puține asemenea știri. Nu am citit niciunde o știre de breaking cu tiltul ”Bianca Drăgușanu a făcut cutare”, dar fiecare decizie a soțului de Mădălină Manole a apărut la Breaking News.După cum  am văzut prea des breaking-uri cu Băsescu, Ponta sau alți politiceni la ieșirea de la o banală întâlnire  sau într-o o banală vizită la nu știu ce târg, manifestare. Edient că nu se justifică așa ceva! Evident că o asemenea falsă alarmare starletizează viața politică. Nu mă interesează nici ce a vorbit Băsescu cu oierii, nici ce a fluierat Ponta la diverse întâlniri pentruy care se întrerupe programul.

Cât despre falsul efect de agendă, mă tem că nu avem de-a face aici cu o subtilă manipulare, ci cu o acută lipsă de personal și de competențe. Majoritatea televiziunilor de știri funcționează cu o armată de jurnaliști firavă ca număr. De regulă, televiziunile se privesc unele pe altele și, la știrile principale, avem cam aceeași peltea. Se diferențiază prin talk-show și brechinguri. Care sunt  „nutrețul” comentariilor ulterioare.

De câte ori apare scrisul agresiv de Breaking News, mă gândesc la guarzii cetăților medievale care patrulau prin noapte și anunțau așa: E ceasul 3 al dimineții și totul e bine!

Din tot Berlusconi-ul, doar o condamnare de penis captivus

Posted on by

Condamnarea derbedeului Berlusconi la 4 ani de închisoare fără executare, că deh, omu are o vârstă descrie perfect invers situația imaginară a unui fruct acuzat, la fotosinteză, de  penis captivus.

Cu alte cuvinte, dacă acest bogătoc vopsit de doi bani – care a discreditat definitiv onorabilitatea vieții politice din Italia – performează libidinal cu tot soiul de curvete la miniolimpiade ale erecției, de ce, mă rog, nu poate suporta un moment de singurătate alături de Manuela propriilor fantasme?

Poate fiindcă nu s-a descoperit încă Viagra, Cialisul(a), Sculăul de monointimitate?

Dincolo de hormonii mai mult sau mai mult în play back, sentința dă peste cap viața politică italiană.

Și partidul lui Berlusconi (PDL, Partidul Libertății), și Partidul Democrat (principalul partid al stângii din coaliția dreapta-stânga) vor trebui să reacționeze și nu sunt excluse alegeri anticipate. Silvio  a primit, la pachet, și interdicția de a exersa, timp de 5 ani, orice funcție publică.

Îmi cer scuze cititorilor fiindcă am devenit prea serios: de fapt, nu  îmi plac deloc variantele decrepite la păstaie de Radu Mazăre.

Despre care opinez că briza îi va aduce un cadou mai repede decât Ziua Marinei.

Cadavre în vidEO

Posted on by

Atunci când dispari de pe sticla televizorului, nimeni nu se repede să îți facă pomană.

Asta fiindcă „pomană” vine de la un verb ce are legături, de gradul I, cu verbul „a-și aminti”: pomenire.

Or, „dispăruții” de pe sticlă nu au murit biologic, ci, mult mai rău, s-au stins astrologic-stelistic.

Adică nu mai sunt stele, steluțe, vedete, nanovedete, staruri, starlete.

Unde sunt Vacanța Mare, Florin Călinescu, Teo Trandafir, Corina Dănilă, Mihaela Rădulescu, Gabi Firea, Marina Almășan, Nadine, Dana Săvuică, Mihaela Tatu?

Ubi sunt?

În cenușa tuburilor catodice ce au otrăvit mortal România de azi?

În fundațiile de fecale putride pe care s-au ridicat Antenele Voiculescului?

În delirul schizofren al mitologiei de bieți orfani oligofreni ce strâng cu disperare la piept partidul lui Dan Diaconescu?

În scuipatul de ventriloc tricolor al lui Vadim ce răcnește cu spume din gingiile lui Funar?

În transpirația lăcomoasă a cetelor de avocați ce puturoșesc drumul spre închisoarea lui Gigi, invers decât în Hansel și Graetel?

În subsuoara politică a PSD-ului unde PNL-ul a adormit definitiv de la deodorantul de crin?

Vă întreb toate acestea fiindcă noi, românii, trăim încă în iluzia că tot dezastrul vine din absența unei clase politice în stare să facă ceva.

Uitând că o asemenea clasă politică este aleasă de cei care pot înțelege ceva.

Or, media românească (televizorul cu precădere) nu a explicat nimic important.

Ci doar ne-a îndepărtat, cu un succes definitiv, de propria noastră viață.

Și lor, tuturor celor de mai sus, le datorăm ceea ce ni se întâmplă acum!

Mic tratat despre igiena popularității politice

Posted on by

Deși afară e mai cald decât în uterul unui șaorme de la mama ei, din deșert, sezonul băilor de mulțime ale lui Băse continuă să dea fiori cam reci suspendacilor.

Astăzi, de pildă, Antena 3 (trei cu executare, sper!) a ratat să ne ciuvicească un tril despre cum Dictatorul și-a făcut poze cu niște, evident, băsișți sibieni. Care, culmea suspendării clopului de regiune, l-au dotat și cu un asemenea accesoriu.. (Știți ce spun ciobanii din zonă când se pozează? Cheese, of course!)

Fiindcă îmi place enorm sintagma  „baie de mulțime”( o copie lingvistică după francezul „bain de foules”), nu mă pot abține să nu mă mir de ce, de pildă, Crin Antonescu nu se igienizează și el la popularitate cu, măcar, „un duș de mulțime”.

Așa, ar avea și avantajul de a fi unul dintre cei 9 milioane de „români curați, în lumină, în picioare” de la referendum.

Dacă, desigur, „dușul de mulțime” nu ar avea loc prea târziu, seara sau, doamne ferește, la crăpatul zorilor, când ziua e mică și se luminează cam după 8.

Sunt dobândar și vreau să spună CSAȚ-ul dacă mai achit dobânda lunară!

Posted on by

De câțiva ani, am rată la bancă.

Fiindcă Președintele Băsescu a spus că băncile trebuie supravegheate mai atent la dobânzi, am hotărât să nu mai plătesc rata până ce nu va avea loc o ședință CSAȚ cu acest subiect.

Să ne zică toți csațiștii, clar, su subiect, predicat și numeral, că putem plăti

Dacă printre prietenii mei de pe FB se află și alte persoane, propun să îi trimitem sesizarea noastră în acest sens Dlui Ponta.

Fiindcă, dacă Gruia de la GFR nu mai vrea să dea banii, de ce am fi noi mai fraieri?

 

„The Son”, pe ghiolbănește

Posted on by

„The Sun” e un cotidian britanic cu o reputație cam sulfuroasă. Mereu a avut procese răsunătoare, mereu a avut paparazzi acolo unde trebuia. Dar și scuze atunci când se apropia prea mult de metabolismul Casei Regale: vezi cazul proaspătului unchi, Harry, în uniformă de mazăre nazistă.

In fine, azi a făcut un gest genial, modificând numele din „The Sun” în „The Son”.

Povestea asta precis că a dat de gândit și străpizdaților autohtoni (cred că vă place cuvântul!) care abia așteaptă un eveniment de asemenea fel pentru a face modificările necesare.

Ca atare, mă aștept ca, la nașterea nepotului/nepoatei lui Dan Voiculescu, Băile Felix să se numească Băile Dan. Sau, mă rog, Băile Vărănuț, dacă la ghidonul primăriei s-o fi aflând vreun opozant.

Ce ziceți ca stațiunile Eforie din toate punctele cardinale, la nașterea progeniturii de Mazăre, să ia numele, pentru o zi, de Euforie Nord, Sud etc. Ocazie cu care, să se suspende definitiv toponimicul Mamaia, una dintre rătăcirile antisexiste din calea turismului de bazin penisipurile fine.

La banii lui, Adi Minune parcă văd că va plăti, la nașterea unui văruț, ca Adevărul să fie tipărit așa: ”Adi Vărul Minune”.

Sigur că filozoful Becali ar apela apriori la serviciile unei publicații înnobilând-o instantaneu: Kant-Kant.

Ce rău îmi pare că OTV-ului i s-a spart lentila! Acolo era cel ai simplu: OiTV!

 

Securitatea lui Ceaușescu era ca și Netul: strângea prea multe rahaturi ca să știe ceva cu adevărat important despre noi

Posted on by

Atunci când ai privilegiul să citești un dosar al fostei Securități, în loc să fii cuprins de un rece și invidios sentiment de invidie față de profesionalismul celor care se ocupau cu gestionarea (in)Securității noastre, ești uimit să descoperi, în locul unei esențializări la sânge, un ocean de nimicuri ce acoperă date esențiale, o marmeladă ineptă, un talcioc de date fără nicio relevanță, un fluviu de bârfe și șoapte trădate despre ceva ce nici măcar nu a existat vreodată decât în spațiul acestei ficțiuni atent susținute.

E un preaplin de amănunte de alcov, de tot soiul de vorbe râgâite în vânt, de invenții ale căcănarilor turnători, de cancanuri ce păreau a-l fi transformat pe Big Brother – de fapt, Big Sister Secu – într-un/o coafeză căzută în (diz)dizgrația faptului divers.

O Securitate bulimică, adică lacomă de fapte, tălâmbă, ce își nega însuși certificatul ei de naștere.

În loc să știe, Securitatea afla. În loc să înțeleagă, ea strângea. În loc să meargă la esență, ea maneliza.(În decembrie 89, am primit documente de la bisroul special al Județenei PCR în care primarul Moț era monitorizat câte șperțuri primise și câte din amantele lui avortaseră!)

Iată de ce mi-o imaginez comportându-se asemenea unui june de astăzi, definitiv pierdut în adorația siturilor de presă din care afli doar aberații de spital, doar mărunțișuri comportamentale, doar accidente de tiroidă. Toate acestea oferindu-ți iluzia că ȘTII despre noi, românii, ceva.

Ei bine, nu știi nimic, fiindcă „prea mult”-ul are talentul din naștere de a îngropa esența sub foalele lui uriaș.

Norocul nostru  a fost că Securitatea a construit, ca și netul, un preamult de nimicuri despre cineva care doar se vedea, fără să fie.

Gigi Becali va studia la teologie-horticultură, ce Paula Iacob a lui!

Posted on by

Fiindcă – așa cum  cum judiciosos/judiciar observa noul să avocat – Gigi Becali este „un teolog înnăscut”, este foarte probabil ca miliardarul din Pipera să urmeze specializarea teologie-horticultură.

Nu este vorba despre o nouă specializare universitară creată ad hoc, ci despre studiul individual, coerent și dogmatic al emisiunilor Doamnei Teo Trandafir.

Becaliul, în timp ce va privi la televizorul său special, va face notații teo-logale despre Teo și, ulterior, horticole, despre Trandafir.

În vremea asta, mereu alți avocați – sub ochiul vigilent al Doamnei Paula Iacob – vor acționa în următoarele direcții:

– identificarea celelalte rude apropiate ce locuiesc la stâni cu piscine, în vederea organizării unor ceremonii de rămas bun de la care clientul lor nu va putea absenta.

– posibilitatea aprofundării/refacerii claselor 1-4, cu frecvență de 3 ani jumate.

– infiltrarea, în mediul penitenciar cu precădere a steliștilor de religie ortodoxă.

P.S. Dovada cea mai clară a teologicității politicoase a personajului nostru este că, de câteva zile, nu mai folosește sintagma „Paula mea”, ci ”Iacoba mea”.