Muzeul de Artă Timişoara și Muzeul Banatului Timișoara
Vă invită la vernisajul expoziției

Vernisajul va avea loc marți, 1 februarie a.c., orele 18,00,
în prezența E.S. Livio Hürzeler, Ambasadorul Elveţiei în România.

Expoziţia intitulată “De la primele scrieri la multimedia“ își încheie itinerariul — început în 2010 —la Muzeul de Artă Timișoara. Cu un succes răsunător obținut în țară, la muzeele din Deva, Sighișoara, Cluj-Napoca, Sibiu dar și peste hotare, la sediul mondial al Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor (Geneva), evenimentul se dorește o premieră absolută, atât din punct de vedere istoric, cât și tehnologic.

Organizată de Institutul Multimedia Româno-Elveţian şi Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, expoziţia este o reflecţie asupra a tot ceea ce a dezvoltat societatea comunicării de-a lungul veacurilor, în întreaga sa dimensiune şi diversitate istorică. Expoziţia aduce în atenţie o multitudine de secţiuni tematice a căror abordare evolutivă permite o înţelegere mai nuanțată a realităţii de la primele forme de comunicare ale umanității până la radio, televiziune, multimedia.

Evenimentul se bucură de înaltul patronaj al Ambasadorului Elveţiei în România,
Excelenţa Sa Livio Hürzeler, și al domnului Kelemen Hunor, Ministrul Culturii și Patrimoniului Naţional, desfășurându-se sub egida Ministerului Afacerilor Externe al României și al Institutului Cultural Român.
Curatorul expoziției este Domnul Dr. Laurent Chrzanovski, arheolog, directorul proiectului ,,De la primele scrieri la multimedia’’

Piesele expuse aparţin unora dintre cele mai dintre cele mai reprezentative colecţii muzeale din Transilvania şi Banat: Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, Muzeul Naţional Brukenthal Sibiu, Muzeul Banatului Timişoara, Muzeul de Istorie Sighişoara şi Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei Cluj-Napoca.

Multe din piesele expuse includ elemente cu caracter estetic, ceea ce propune expoziţia şi publicului iubitor de artă.
O secție specială, interactivă — dezvoltată de Universitatea Haute-Ecole Arc din Saint-Imier (Elvetia) — este dedicată tehnologiilor de avangardă.

Elementul novator al expoziţiei constă în faptul că ea poate fi vizionată, în premieră pentru publicul din România, cu ajutorul telefonului mobil şi al tehnologiilor informatice elveţiene de ultimă generaţie.

Codul de bare 2D, aplicat exponatelor şi materialelor de suport ale evenimentului (panouri, afişe, flyere, postere stradale), oferă o interfaţă uşoară (telefonul mobil-internet) şi stabilește o punte între lumea reală şi informaţiile provenite din site-urile WAP şi WEB. Astfel, vizitatorul expoziţiei îşi va putea folosi telefonul mobil pentru a afla mai multe informaţii despre fiecare exponat, vitrină sau tematică abordată în cadrul numeroaselor secţiuni propuse.

Expoziția poate fi vizitată virtual pe site-ul www.multimediahistory.org

Conferința de presă va avea loc în ziua vernisajului, la ora 17,00, în spațiul expozițional.

Atunci când ninge și e frig, în ce se îmbracă ursul bi-polar?
În doi-ning?
Sau în trei-ning?

Lumea scritorilor timișoreni a avut parte de o ședință de cenaclu aparte în vinerea care a trecut.
Filiala Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România și Fundația Pax au acordat, în premieră absolută, ”Premiul de Poezie Petre Stoica” Domnului Șerban Foarță, ”pentru admirabila și constanta Arheologie blîndă în slujba Poeziei”.
Festivitatea, condusă de Dl. Cornel Ungureanu, a prilejuit câteva evocări emoționante, dintre care cea mai apreciată, evident, a venit din partea premiatului.
Au vorbit Kaba Gabor (primarul Jimboliei, dar, mai ales, prieten și susținător al proiectelor culturale ”marca” Petre Stoica), Petru Ștefea (președintele Fundației Pax), Matei Stoica (nepotul lui Petre Stoica și îngerul lui păzitor în ultimii ani), Virgil Feier și subsemnatul.
Fundația Pax va acorda acest premiu, sub egida USR Filiala Timișoara,

în fiecare an.

După anul 1948, V. Voiculescu ”ia parte la audițiile muzicale din locuința lui Apostol Apostolide, un fost chelner la Athene Palace, cu o înzestrare muzicală excepțională, care poseda una dintre cele mai bogate și mai rafinate colecții de discuri din România. Unele poeme [Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare, n.m., M.T.] îi sunt inspirate de aceste audiții. Casa lui Apostol era frecventată de melomani din toate generațiile. […] În casa lui Apostol Voiculescu va ascunde o variantă (dar nu ultima variantă) a sonetelor.”

Citatul din Cronologia stabilită de Roxana Sorescu a ediției recent apărute la ”Jurnalul Național” mi-a amintit că, înainte de 89, presa relata copios, la mijlocul lui ianuarie, despre unul dintre cele mai stupide evenimente inventate atunci – Revelionul chelnerilor.
După cum îmi dă de gândit și faptul că limba română nu mai stă la masa rafinată a cuvintelor ce definesc această meserie, altădată, un rang nobiliar, un cin.
Dacă vreți să înțelegeți cum de Apostol Apostolide era un rafinat meloman, nu ar fi de prisos să vedeți cel mai recent film al lui Menzel, cu titlul tradus cam stângaci, În slujba Regelui Angliei.

Scrisoarea I
Dacă nu ați citit-o sau dacă nu ați recitit-o de mult, merită să deschideți o carte cu aromă de Eminescu.
Nu o căutați de Youtube, citiți-o!
Vă rog!

1. Joi seara, am revăzut Pădurea de mesteceni a lui Wajda.
Soția lui Boleslaw (Daniel Olbrychsky) e înmormântată în pădurea de mesteceni, iar crucea ei e una, evident, din mesteacăn. (Trece neobservat faptul că lemnul crucii ei a rămas la fel de tânăr, în ciuda vremii.)
Tema crucii-arbore e veche în iconografie, iar imaginea Mântuitorului răstignit pe o cruce din Pomul cunoașterii binelui și a răului are, limpede, înțelesul răscumpărării păcatului strămoșesc. Al lui Adam.
2. La Wajda, de fapt la Iwaszkiewicz, scenaristul filmului, pădurea de mesteceni înseamnă, deopotrivă, spațiul vieții veșnice – grație renașterii gâlgâitoare – și al memoriei. Nu întâmplător, coaja de mesteacăn e un primitor și rezistent material scriptural.
3. Mesteacănul pare a fi unul dintre puținii arbori – poate singurul – ce așază laolaltă albul cu negrul. În fapt, mesteacănul descrie albul pe verticală și negrul pe orizontală.
(De verificat, în Matgioi, dacă, pentru chinezi albul înseamnă, între altele, și 0 metafizic, Principiul ce nu se lasă cunoscut, iar negrul – 1 metafizic, Principiul ce se lasă cunoscut.)
4. Unul dintre protagoniștii Pădurii de mesteceni e un obiect ce descrie, acustic, alternanța alb-negru: pianul. Stanislaw, fratele bolnav de tifos al pădurarului, împrumută un pian de la o tânără, la rându-i pe moarte.
Venirea și plecarea pianului din acea casă de la marginea pădurii de mesteceni pare a marca anotimpurile omului singur/nesingur.
5. Dacă Marele Pădurar al Universului ar fi avut în plan ca mesteacănul să fie orice altceva decât copac, mai mult ca sigur că Mesteacănul ar fi fost 101 dalmaţian.

O să postez imagini de la vernisajul minunatei expoziții gândite de Lili Ochsenfeld pentru Muzeul de Artă. Un eveniment ce a fost luminat de prezența și cuvântul lui Horia Patapievici. Amâdurora, gratitudinea mea!

Una dintre cele mai stupide inutile invenții ale antiperspirantelor de ultimă generație este deodorantul ce acoperă mirosul de subsuoară pentru 72 de ore.
Un asemenea record e greu de suportat în lumea cișmelei sau a chiuvetei, rimând, mai degrabă, cu obiceiurile sahariene.
După 8-10 ore de serviciu, apa e o excelentă soluție, ceea ce mă face să observ că, matematic, un asemenea deodorant ar trebui să fie folosit de trei ori mai mult decât unul obișnuit.
Acest din urmă aspect arată că, adesea, soluțiile artificiale, de criză pot avea rezolvări mult mai simple.
Iată, mi-am spus, transpirat de emoția descoperirii, un soi de parabolă!
La care m-am gândit și atunci când am aflat că Alianța de Centru Dreapta (ACD) e proiectată pentru mai mulți ani.
Sigur că e foarte important dacă subsuoara lui Voiculescu miroase a Crin sau subsuoara lui Crin miroase a Voiculescu.

După ce Nelu s-a înecat într-un lac
au venit la şefu’ de post mugurii din patine
să îl întrebe pînă unde mai ţine oglinzi cu
întîmplări comunale, id est sticlă pe nişte rotile,
ce strică ciclul naturii şi întoarce iarna în sat
prin ţevile vegetale de încălzire.
„O, făcu munteanul care în tinereţe îşi pierduse ceasul
la teatru, din lojă, cînd aplaudase prea tare,
va trebui să regăsiţi cometa de-oţel
ce nici din gînd nu-mi dispare
pînă mîine la patru.”
Iar pentru ca să ştie ora precisă
un mugur se încălzi şi se făcu o
extraordinară caisă.
(Din volumul Ochiul inimii, Facla, 1988)

Deocamdată, nu vreau să mă pronunț asupra Legii Funeriu.
Vreau doar să observ că, la dezbaterea de pe Realitatea TV din seara zilei de 4 ianuarie, consacrată adoptării Legii, nici Domnul Profesor Marga, nici Doamna Profesor Andronescu nu au nicio cădere morală să apară în rolul de arbitri.
Domnul Marga – de altfel un eminent specialist – a dovedit, de-a lungul prea multelor sale mandate de rector, că suferă de exact ceea ce îl acuză pe Traian Băsescu.
Probabil că profesorii de filosofie își amintesc că disciplina Filosofie a fost redusă din programa analitică a învățământului liceal în timpul mandatului unui profesor de filosofie…
Iar universitarii clujeni mai mult ca sigur că știu cum e bolnav de putere și cum UBB (Universitate Babeș-Bolyali) e o moșie pe care poate Marga face absolut orice (vezi http://clujeanul.gandul.info/editoriale/marga-eroul-de-la-babes-bolyai-1076000). Dacă un personaj de calitatea intelectuală a Domnului Marga se alege Rector ad vitam în seara zilei de 30 decembrie, ce pretenții să mai avem de la un ipochimen ca Aurelian Bondrea?!
De fapt, Domnul Marga nu are nimic cu Legea Funeriu, ci îi urăște visceral pe Boc și Miclea. Pe Boc l-a susținut într-un clip electoral pentru Primăria Clujului, pe Miclea l-a promovat imediat după 90. Doar că, în 2004, Boc l-a anunțat că va fi din nou ministru și, apoi, l-a numit pe Miclea. Din acel moment, îi urăște, pe amândoi, de moarte. (http://gazetino.wordpress.com/2010/10/28/marga-i%C8%99i-desfiinteaza-scoala-emil-boc-catalin-baba-mircea-miclea-vasile-dancu/)
În ceea ce o privește pe Doamna Andronescu, se pare că Domnia Sa a dereglat penibilitatea de Universitate Spiru Haret din considerente strict pecuniare: http://marceltolcea.blogspot.com/2010/07/o-intrebare-ca-sa-nu-ne-mai-cantemiram.html
Așadar, nu credeți că cei doi au tot interesul să scuipe Legea Funeriu?
În acest sens, mă întreb cum de moderatorul emisiunii, Domnul Ursu, ignora cu grație aceste ”detalii”.
Tocmai el, care e atât de documentat.

Un turist român din Satchinez – aflat de sărbăutori în Insulele Virgine americane – mă întreabă, cu amabilitate, dacă se poate folosi expresia ”la cumpăna dintre ani” și în locuri mai deșertice.
Domnia Sa a remarcat, cu justețe, că această frumoasă formulă are o origine rurală, deducând că orășenii, citadinii s-ar cuveni să uzeze sintagma ”la cișmeaua, robinetul, aspersorul dintre ani”,
Finul simț lingvistic de care dă dovadă Nea Radu (după cum îi spun cei mai apropiați sufletește și mai îndepărtați cronologic) e un bun prilej de a remarca și faptul că, în 31 Decembrie, organizăm Velionul, iar în 1 Ianuarie, Re-velionul.