Test la 6 din 49 în limba română

Se dă următorul text de la următoarea adresă:
http://www.carti-electronice.com/loto/
Găsiți cel puțin trei greșeli și puteți câștiga o excursie scrisă și povestită corect în Limba Română.

“Afla Cum Poti Castiga In Mod Repetat, Saptamana De Spatamana, La Loto 6/49…”

— Metode Profesionale Care Au Functionat Pentru Zeci De Oameni, Aducand Sume Mai Mult Decat Rezonabile —
Intradevar Se Poate Castiga La Loto 6/49…Daca Stii Cum Sa Joci!

Notă: Această postare este interzisă copiilor sub 12 ani fără dezacordul gramatical al părinților.

Alertă : virus cu Flacără Olimpică

POLITIA FEDERALA AUSTRALIANA ATENTIONEAZA
Au fost trimise emailuri cu fotografiile lui Osama
Bin-Laden şi imediat ce deschideţi aceste emailuri
computerul dvs. va fi terminat definitiv!
Dacă primiţi un email în care se scrie “Osama Bin Laden
capturat” sau “Osama Spânzurat”, nu deschideţi
attachmentul.
Aceste email a fost distribuit în toate ţările din lume.
Luaţi în considerare şi trimiteţi acest avertisment
tuturor celor pe care-i cunoaşteţi.
RUGAM TRIMITETI ACEST AVERTISMENT PRIETENILOR, FAMILIEI SI
CONTACTILOR

Fiţi vigilenţi în următoarele zile:
Nu deschideţi niciun mesaj care are ataşata o filă numita
“Invitaţie”, indiferent cine o trimite.
Este un virus care deschide o Flacără Olimpică, care
“arde” întregul hard disc al computerului dvs. Acest virus
va fi trimis de la cineva care are adresa dvs. de email în
lista de de contact, de aceea trebuie să trimiteţi acest
email tuturor contacţilor. E mai bine să primiţi acest
mesaj de 25 de oridecât să primiţi virusul şi să-l
deschideţi. Dacă primiţi un mail cu denumirea
de ‘invitaţie’, chiar trimis de un prieten, nu-l deschideţi
şi scoateţi-l din computer imediat. Acesta este cel mai rău
virus anunţat de CNN, a fost clasificat de Microsoft ca cel
mai distructiv virus care a fost vreodată. Acest virus a fost
descoperit ieri de către McAfee şi încă nu există remediu
pentru el.

Cenaclul Flacăra. Cenaclul Flacăra Violetă!

De când sărbătorile de iarnă l-au exilat pe Adrian Păunescu sub pielița opacă, de maț, a caltaboșului excesiv, speram că psihologia de tip cenaclu a intrat în uitare.
Nici vorbă însă!
După ce Viorel Hrebenciuc, noul Mister Paranormal al PSD, a vorbit despre Flacăra Violetă, jurnaliștii s-au trezit că îngână, în cor, același refren. Asemenea sălilor de cenaclu din vremea lui A. Păunescu.
Nu mai poți deschide televizorul, radioul, ziarul, netul, frigiderul, conserve sau discuția fără să dai de flacăra violetă.
Nimic nu mai e logic, explicabil sau evident fără ca Paranormalul să nu își taie felia lui de procent. (Cam cum se întâmplă și cu fondurile europene!)
Aș adăuga și eu o ipoteză cu privire la dezbaterea finală: nu Geoană a pierdut alegerile, ci Năstase.
Atenție: Ilie Năstase!
Care nu mesteca Orbit ca un ghiolban, ci vorbea fără să miște buzele, fiindcă e ventriloc.

Kamo e cu Sfinții acum

Cred că l-am auzit prima oară cântând prin 1978, la Central. Eram dus acolo de Teddy Polverejan, vărul meu din Comloș, căruia Bebe Costinaș îi spunea, duios, Clint.
Amândoi eram atenți nu atât la ce cântau băieții, cât așteptam finele melodiei, când Kamo spunea în rafale ”mersi, mersi, mersi”, cu accentul pe prima silabă.
No mercy, după câte se pare, din partea unui cancer pe care l-a purtat bătăios de vreo 3-4 ani.
Dincolo de toate lucrurile scrise pe partitura celor dispăruți, Kamo a fost un jazzman de rasă. În numele jazz-ului a părăsit Phoenix-ul și s-a dedicat unui gen care, în acei ani, îl scotea definitiv din promisiunea succesului.
Alături de jazz, cealaltă profesiune pe care a ilustrat-o cu egal succes a fost cea de ”timișorean”. Personal, cred că evocarea perioadei lui de la Sfinții și Phoenix are legătură doar cu Timișoara nebun-rebelă a acelor ani. Iar cel mai solid argument al meu e chiar comportamentul lui Nicu Covaci.
Care a ratat, până acum, toate despărțirile de foștii colegi. Dar nu a pierdut nicio întâlnire cu propria statuie.

În 2008, Kamo era internat într-o rezervă de la Terapie Intensivă, la prietenul comun Dodo Săndesc, și lupta cu boala.
Ultima oară l-am văzut pe scenă la ziua lui Dodo.

P.S. La înmormântarea lui Kamo a adus flori pare un vechi timișorean din Phoenix, refugiat în Pensiile Olandeze: Cornel Calboreanu. Schwartz. Cel ce le-a dat sunet.

Despre un punct bătrân. Punctul de pensie

Am citit undeva, nu mai știu unde, că, atunci când se căsătoreau, tinerii miri ai unui trib sud-american primeau ca dar din partea comunității un… bătrân.
Bătrânul urma să locuiască la noua familie și să le fie ajutor în toate, de la muncile neînsemnate până la, mai ales, sfaturi.
În acest fel, tribul a rezolvat, concomitent, o problemă socială (cea a vârstnicilor fără familie) și una de pedagogie familială. (Crizele din cuplu sau educația copiilor erau în fișa postului celui mai experimentat!)
Sigur că așa ceva e posibil doar în societățile ce privesc senectutea ca pe o virtute, și nu ca o rugină a ființei!
Modernitatea noastră e o societate eminamente puberă și adolescentină.
Fiindcă Tinerețea, după cum știți, e numele râzgâiat al consumului.
Insuportabilă și, iată, tot mai agresivă.
Ceea ce lipsește societății românești, atunci când se referă la pensionari, nu sunt doar Banii, ci, mai ales, Rolurile.
Evident, fiindcă România e doar o haită și nu un trib de oriunde.

Am promis: azi, despre Nice

Desigur că teoria lui Nietzsche despre Supraom a fost depășită flagrant de bâlbele secolului trecut.
Hitler a plasat ținta într-un conflict al raselor și a lăsat germanilor o insomnie pentru mai mult de 50 de ani.
Al nostru, Nicolae C. și soția sa, Tanti Secu, au vrut să nască Omul Nou dintr-un uter ocolit de carne, ouă, unt, mezeluri, lumină.
Așa că meditez împreună cu voi la surâsul celor doi filosofi jos-citați atunci când ei explică astfel celebra nietzscheană ”voință de putere”:
”Problema cu mâncarea germană este aceea că, oricât ai mânca, tot ești flămând de putere.”

Nițică filosofie: azi, despre ”teleologie”

Telos, ar traduce imediat chiar și un absolvent de filosofie fără masterat în Germania, înseamnă ”țel interior menit a-l atinge”, scop, finalitate.
Doi filosofi americani, Thomas Cathcart și Daniel Klein, au scris o carte în care explică istoria filosofiei prin glume pentru toate gusturile și umorile.
Așadar, pentru a înțelege conceptul de teleologie, ar fi de meditat la următoarele:
Doamna Goldstein se plimba împreună cu cei doi nepoți. O prietenă se oprește și o întreabă câți ani au.
– Medicul are cinci ani, iar avocatul, șapte, răspunde ea. (Platon și ornitorincul intră într-un bar, Nemira, 2009, p. 14)
În spațiul culturii române, nivelul discuției referitoare la telos e deturnat, machiavelic, de Oscar Lemnaru, cel despre care se spune că ar fi exclamat, la vederea unei superbe tinere cu talie de viespe:
– Domnișoară, mijlocul Dumneavoastră scuză toate scopurile!
Mâine, puțină nietzsche-ală nu strică.

Actriţe şi actori în Timişoara, din timp

Artistul de Cinema George Alexander la Timişoara

Suntem informaţi că d-l Gheorghe Alexander, simpaticul comic al filmului german, va sosi Vineri la ora 12 şi 40 cu simplonul din Bucureşti la Timişoara pentru 1-2 zile.
Se fac mari pregătiri de primire şi după unele semne admiratorii vor face mare manifestaţie simpaticului artist de film.
Va juca în filmul cel mai reuşit „S.A. DE CĂSĂTORIE” ce se va preda la cinema „Capitol” în cadrele cǎruia cu prezenţa sa va distra publicul cu momente plăcute.
„Vestul”, Anul III, No 487, 23 Martie 1932

Teatrul Maria Ventura la Timişoara

Luni, 28 Martie 1932, ora 9 seara va avea loc în sala teatrului comunal cel mai mare şi mai important eveniment teatral românesc din ultimul timp.
Teatrul Maria Ventura va da o singură reprezentaţie de mare galǎ, în frunte cu Maria Ventura, celebra societară a Comediei Franceze.
„Vestul”, 24 Aprilie 1932

CINEMA
Femeia despre care se vorbeşte

100% film vorbitor german! O poveste de dragoste din viaţa unei femei frumoase! Ĩn rolurile principale: HANS STÜWE – MADY CHRISTIANS – SZŐKE SZAKÁLL – OTTO WALBURG – Regia: VICTOR SANSON – Erofilm, Braşov
„Vestul”, 20 August 1932

Ce a fost 2009 pentru mine

Întâi de toate, 2009 a fost, pentru mine, anul despărțirii de Petre Stoica.
Un icon al lui, pe sticlă, mă privește, de atunci, pe monitoarea computerului meu.
A fost anul plecării lui Paul Barbăneagră. El, când pleca din Paris, pleca doar la Saint-Augustin, la vreo 30 de kilometri distanță.
2009 a fost anul celor 2 Corei/Coree autohtone: ProBăsescu – AntiBăsescu.
A fost anul-area, ca ins, a lui Cornel Nistorescu, evident tot pentru mine, un ex- mare admirator.
În 2009, m-am făcut prieten la toartă (picior de pahar) cu Domnul Vin Roșu, la Enoteca, unde predă Profesorul Herczeg.
În 2009, i-am cunoscut, prin lemnele lor, pe Aurel Vlad, pe George Zărnescu și pe Ilarion Voinea. Ca și mai vechii mei prieteni, Max Dumitraș și Ștefan Călărășanu, ei tot nimeresc copacii cu rădăcinile-n sus.
În 2009, am fost consilier al unui europarlamentar și, din principiul continuității, am ținut să fiu consilier al comisarului european pentru cercetare. Ministrul Funeriu merita ambele chestii.
Ca inventar nocturn, am bifat 278 de vise color, 136 parțial-color și 86 alb-verde, de primăvară.(A trebuit să dorm mai mult de 365 de nopți fiindcă Realitatea a fost, anul ăsta, chiar penibilă!)

De Ziua Republicii

Deşi republicani prin Constituţie (oare şi prin constituţie?), românii încalcă legea fundamentală încă din fragedă pruncie. Copiii habar n-au şi ei acolo de vreo poveste cu fiice de preşedinţi, iar basmele cu feciorii de regi şi împăraţi se bulucesc în minţile lor în cea mai deşănţată propagandă regalistă. Şi asta nu-i tot!
La maturitate, aceloraşi români republicani unele vinuri le amintesc din nou de regalitate şi, dacă Ion Iliescu ar fi fost mai hotărât imediat după 1989, greaua moştenire monarhică nu ar mai fi fost evocată de un gât de Fetească regală. În acelaşi spirit s-ar mai cuveni de urgenţă modificate corespunzător sintagme cum ar fi “împărăţia cerurilor” ,“regina balului”, “alai princiar” şi chiar “Ursus, regele berii din România” etc. etc., fiindcă, se ştie, cuvântul “rege” nu datează la noi din vremuri imemoriale, de când, de pildă, Burebista era managerul dacilor. Ţinând cont de faptul că întreaga ţară traversează o grea perioadă de reformă în care foştii şi actualii guvernanţi şi-au umplut buzunarele regeşte (nu am alt cuvânt!), nu ar strica şi o reformă în jocul aşa-zis de şah în care, de acum înainte, Rege şi Regina să se numească Şefu’ şi Şefa. Ascultaţi şi cum sună : gambitul Şefei!
După cum nu ar strica o aducere în contemporaneitate şi a albinăritului, câtă vreme numitele insecte, ignorând prefacerile moderne din lume, produc pe mai departe după modelul britanic : cu Regina în frunte!
Sigur că nu îmi pun eu prea mari speranţe în toate aceste necesare adecvări lingvistice. Viaţa de fiecare zi arată că, dincolo de cuvinte, mai importante sunt chiar persoanele şi aici lucrurile chiar încep să se complice. Fiindcă presa, probabil sătulă de vedete din popor (din topor), ne bombardează tot mai graţios şi graseiat cu prinţi şi prinţese: Prinţul John Raţiu, Prinţesa Caragea ori Prinţul Paul şi Prinţesa Lia.
Personagiile, adică ipochimenii, sunt, de fapt, o caricatură a ideii de regalitate şi sânge albastru. Prinţul John Raţiu se declara republican convins şi şi-a deschis în România o Academie de manechine. Pragmatismul său ascultă, probabil, de un celebru calambur interbelic : “Domnişoară, mijlocul dvs. scuză toate scopurile!”
Ultimul, Prinţul Paul, autointitulat “de România”, după ce a fost folosit de regimul Iliescu pentru a-l discredita pe Regele Mihai, s-a hotărât, prin 2004, să candideze la fotoliul de Primar general al Capitalei.
Fiindcă are din naştere vocaţie de horticultor, fiind nepotul din flori al regelui Carol al II-lea, eu l-aş fi sfătuit, atunci, să candideze mai degrabă pentru Primăria Timişoarei.
Sub sloganul: “Un prinţ din flori pentru oraşul florilor!”