Cu privire la intrarea în „carantină” a UDMR-ului

Isteria antiudemeristă a mogulului Felix și, din portofelul său, a Antenelor mă pune pe gânduri.

Evident că seninătatea cu care UDMR trece în barca Puterii e semn infailibil de ticăloșie și obraz gros.

Evident că, în fapt, UDMR-ul e tot mai clar o strânsură de interese și de reacții ce se bat cap în cap.

Evident că un Gyorgy Frunda, de pildă, nu mai e de mult udemerist, ci un soi de pesedist cu accent de avocat aplecat în fața tuturor șlițurilor antibăsesciene.

Ei bine, în ciuda acestor evidențe, cred că adversarii acestei oști de strânsură au profitat de prilej pentru a-și arăta rânza antimaghiară.

Și PNL-ul, și PC-ul, și diverși pesediști au fost vehemenți nu față de partid, ci față de minoritatea maghiară.

Ceea ce nu este deloc totuna.

Mai ales când vine vorba de referendum.