Traseismul PPDD-ului seamănă tulburător cu un cadavru absent: al Elodiei, desigur!

PPDD-ul este un partid cameleon: asemenea șopârlăului, el nu are culoarea lui originală decât dacă stă pe un alt partid cameleon.

Așa se face că o cireadă de parlamentari pepedede-iști i-au tras clapa Domnului Dan și s-au cățărat pe cârca a două partide de la, culmea, Putere: PSD și PC.

Obișnuit cu cifrele mari, Domnul Dan, spaima ciocoilor — ăia din romanele lui Nicolae Filimon, desigur — a anunțat că va obține de la fiecare traseist câte două milioane de euro. Bani ce vor fi donați filialelor trădate. Sau, de ce nu, Vaticanului, să își facă post la Caracal. (Post de televiziune sau, pur și simplu, cum se face deja colo, post la mâncare, cu perje în loc de proteină animală.)

Eu chiar nu înțeleg de ce mai pleacă pepedede-iștii la USL-ul Ponto-Voiculescian! În Timiș, de pildă, au fost de la început acolo!

Nu au trebuit să plece fiindcă PPDD este un fel de manea a PSD-ului, din care să cineze cretinii, în loc de mezel.

Spre deosebire de PC care nu e decât o priză cu două găoaze contra naturii și prolapsate, ale lui Voiculescu.

Așa se face că ce a mai rămas din PPDD-ul din Parlament și PPDD-ul din teritoriu practică un traseism subteran, mult mai jegos decât cel de care luăm cunoștință — complet indiferenți! — la plecarea unor membri din Parlamentul României.

Ceea ce, exprimat în găselnițele Domnului Dan, seamănă tulburător de mult cu  un cadavru absent: al Elodiei, desigur.

Asta fiindcă, fizic, corpurile pepedede-iștilor rămași încă nu sunt de găsit în partidele de la Putere, dar dovada că au murit este că spiritul lor ne vorbește, straniu, misterios tot din PPDD.

O altă cioacă specifică. Un Cioacă, o cioacă, totuna e!

Cu privire la intrarea în „carantină” a UDMR-ului

Isteria antiudemeristă a mogulului Felix și, din portofelul său, a Antenelor mă pune pe gânduri.

Evident că seninătatea cu care UDMR trece în barca Puterii e semn infailibil de ticăloșie și obraz gros.

Evident că, în fapt, UDMR-ul e tot mai clar o strânsură de interese și de reacții ce se bat cap în cap.

Evident că un Gyorgy Frunda, de pildă, nu mai e de mult udemerist, ci un soi de pesedist cu accent de avocat aplecat în fața tuturor șlițurilor antibăsesciene.

Ei bine, în ciuda acestor evidențe, cred că adversarii acestei oști de strânsură au profitat de prilej pentru a-și arăta rânza antimaghiară.

Și PNL-ul, și PC-ul, și diverși pesediști au fost vehemenți nu față de partid, ci față de minoritatea maghiară.

Ceea ce nu este deloc totuna.

Mai ales când vine vorba de referendum.