Victor Ponta, autorul pe bune al „paradoxului Daciana”

O enigmă pre-obstetrică emisă de soțul Dacianei în această dimineață este formulată după cum urmează:

„Daciana a fost europarlamentar înainte de a fi fiica lui Ilie Sârbu și soția mea”.

În logica aristotelică, Domnul Ponta ne spune : 1. că Doamna Daciana a fost europarlamentar înainte de a se fi născut sau 2. Doamna Daciana nu este fiica naturală a lui Ilie Sârbu și a fost adoptată!

Sigur că nu e așa! Dar ce poți crede Doamne iartă-mă, când auzi așa ceva?

Mai mult, încurajați de acest paradox temporal, am putea oare presupune și că Ilie Sârbu a fost socrul lui Ponta înainte de a se naște Daciana?

Veți spune, ușor plictisiți de asemenea speculații, că ne jucăm aiurea cu paradoxul.

Nu e neapărat așa, iar istoria recentă a înregistrat precedente mult mai absurde.

Lui Valeriu Tabără, de pildă, aceste paradoxuri i s-ar părea minuni mult mai palide decât privatizările unor IAS-uri din Timiș pentru, în 2009, care a și sesizat DNA-ul.

Cât despre minunea desprinderii USL-ului doar la cap și păstrarea în altoi perfect armonic de acolo în jos, asta e o altă minune despre care doar Drăgușanu și Slav ar putea să emită câte un sfert de interjecție calificată.

 

Un vers celebru pentru Vasile Blaga, revăzut și adăugit: Eu nu strivesc corola de minuni a lunii martie?

Candidaturile lui Udrea și Blaga suferă de același defect de poziționare: una e prea aproape de Băse, cealaltă – prea departe.

La nivel anatomic, ambii candidați se remarcă printr-un exces: Blaga, la fălci, Udrea, ceva mai jos.

In fine, ultima trăsătură comună se poate rezuma așa: ambii sunt, tot ei, „oamenii noi”.

Să trecem la avantajele unuia față de cealaltă: Blaga va câștiga fiindcă, asemenea oricărui vameș, vorbește limbi străine. Și, de pildă, se poate înțelege cu Sârbu.

Cât privește moțiunea Monicăi Macovei, ea va fi votată in corpore de șoferii din PDL care , după vot, se vor urca în automobil să se auto-denunțe. Pentru a arăta că pedeliștii pot fi arestați chiar și când nici nu mai știu ce partid să trădeze.

În rest, toată admirația pentru marmoreanul Videanu care, în concordanță cu numele, a înscris un gol antologic prin tăcerea cu care așteaptă scindarea partidului.