Sute de falși olimpici au concurat zilele trecute la un bacalureat destinat sportivilor de performanță. Fiica marii campioane Doina Melinte s-a aflat printre ei. Presa a aflat și făcut larmă.Jurnaliștii au speculat cu privire la seriozitatea examenului organizat pentru olimpici.
Misterul acestor fraude e, pentru unii dintre participanți, mult mai banal decât credeți: vor să se înscrie la facultăți din străinătate unde admiterea se dă mai repede decât la noi. Cum ar fi în Austria, de pildă. Un calendar ce ar fi trebuit să fie avut în vedere la minister! Și de acum înainte! 

Vremea proceselor cu personaje politice a adus în atentie rolul cratimei. Astfel, la ceas de aşteptare a verdictului năstasiot, citim în Vox publica un articol semnat de Cristian Teodorescu cu titlul Primul ministru care a schimbat celularul cu celula. Să folosim, aşadar, cratima şi sa vedem dacă nu cumva ne gândim la Năstase: Primul-ministru care a schimbat celularul cu celula.

Astăzi s-a consumat prima criză de idei a campaniei lui Nicolae Robu. La întâlnirea candidaților pentru Primar, organizată la Casa Adam Muller-Guttenbrunn, rolul dlui Robu a fost interpretat de dl Dan Diaconu. Ca să fiu mai clar, domnul cu pricina s-a așezat la masa dezbaterilor și a spus că îl reprezintă pe Nicolae Robu! Dl Gârboni a protestat și a remarcat că, dacă e așa, în locul său ar fi putut veni Florin Piersic. Ciudat este că doar trei dintre cei șase participanți au protestat față de o asemenea „invenție” nemaiauzită: Gârboni, Nodiți și Butuza. Poate că Domnul Orza era și el în poziția dlui Diaconu, adică aceea de a fi vorbit în locul cuiva. 
În locul celor trei protestatari, la viitoarele întâlniri aș veni cu un înlocuitor (candidat surogat!) sau, dacă nu aș ști ce să răspund, aș cere „să sun un prieten”.
Cam o asemenea eșuare în ridicol și derizoriu s-a petrecut azi! 

Calculul aritmetic al voturilor îl dă câștigător pe Adrian Orza. Nu e niciun secret că Ciuhandu a câștigat ultimele sale mandate grație unui bine organizat mecanism de influențare a pensionarilor. Domnia sa a știut foarte bine că doar cine votează contează. Așadar, e de așteptat ca voturile sale să treacă la Adrian Orza.
Această operație estetică de mărire a sânilor electorali e, de altfel, singurul punct tare al Domnului Orza. Foarte tare, ca să fim corecți! În rest, Orza duce în spate cojocarismul, acvariul din centru, mercedes-izarea excesiv de bronzată a centrului civic, imaginea dezastruoasă a Primăriei în mediul de afaceri.
Gheorghe Nodiți este un candidat inventat. Dincolo de valoarea sa profesională sau managerială, Domnia sa este, practic, un necunoscut. Îmi pare rău, dar PDL-ul nu a vut niciun candidat serios la primărie. Se poate presupune că nici nu  avut vreun interes câtă vreme fostul lider PD Dorel Borza nu a avut niciun interes să îl deranjeze pe Ciuhandu câtă vreme viceprimăria îi era asigurată. În plus, Nodiți are de dus în spate imaginea tot mai inconsistentă a PDL-ului. Ca plus, o campanie creativă, vie, foarte modernă. (Apropo, cine l-a sfătuit pe Robu în campania asta are cu ceva mai multă inteligență creativă decât un langoș!)
Ilie Bertea  nu e interesant ca persoană, ci în postura de candidat al PPDD. E de văzut dacă electoratul PPDD se va mobiliza la vot, pentru a  cum se va comporta la alegerile din noiembrie.  Marele miraj al alegerilor de acum constă în faptul că primarii PPDD vor putea, in fine, să dea bani grei la popor. (Eu sper doar ca poporul să ia banii ăștia și să nu se codească!) Să nu uităm; Domnul Dan a promis că va da 20 000 de euro dacă va câștiga. Dacă nu va câștiga, dar va intra bine în Parlament, nu va da nimic. Fiindcă, evident, nu va putea. Dar primarii vor fi la putere, așa că vor putea! Sincer, eu, în locul dlui Bertea, nu mi-aș dori să câștig!
P.S. Titlul cunoscutului roman al lui Mircea Eliade mi-a fost sugerat, pe de o parte, de coordonata accentuat fantastică a acestor alegeri, dar și de cadrul hindus. Așadar, sper doar să nu fim „hinduși” în eroare!
  

Miza pentru fotoliul de primar al Timișoarei  este, în acest an, mult mai complicată decât în toate alegerile de până acum. „Abdicarea” lui Ciuhandu, retragerea lui Drăgănescu și, mai ales, inima lui Robu au condus la o situație cu mai multe necunoscute. 
În opinia mea, candidatul cu cele mai multe șanse de a câștiga Primăria le are/le-a avut Robu.
Să enumerăm punctele tari:  1. personaj carismatic, cu ștaif, cu prestanță universitară; 2. un partid, adică o alianță puternică în spate; 3. a demonstrat că poate face treabă bună de-a lungul a două mandate de rector.; 4. nu a fost implicat în niciun fel de scandaluri; 5. internarea lui subită a produs simpatie în rândul celor nehotărâți (opinia publică are comportament matern!);
Să vedem punctele slabe: 1. operația pe inimă va fi folosită de contracandidați ca un argument puternic; 2. o campanie excesivă, cu un singur personaj vizibil: Robu. (Ceea ce face ca, în următoarele zile, echipa lui să fie în postura unor angajați fără identitate și nu în postura colegilor de echipă.) 3. ezitarea în cazul Poli Timișoara.
Nu ascund faptul că și eu îl prefer pe Robu în ciuda faptului că este susținut de USL.
Alegerea mea, dincolo de cele de mai sus, poate că vine și din faptul că îl cunosc. Dar cred că este o persoană foarte puternică și că va fi foarte greu pentru PSD, de pildă, să îl manipuleze. Din această cauză dizolvarea alianței USL din toamnă, inevitabilă după câștigarea alegerilor și preluarea puterii, va lăsa în fruntea Timișoarei pe Cineva, nu pe unu. Știu, de la mulți din apropiații lui, că e onest. Știu foarte bine, din campania trecută, că discerne foarte bine care sunt persoanele folositoare și care sunt cele cu care se poate afișa.
La puncte slabe, știu și că nu prea deleagă responsabilități și că le face el pe toate. Că, de multe ori, e foarte greu de sfătuit.
Așadar, USL-ul are, în acest moment, un om foarte bun care însă, dincolo de declarațiile electorale, are de ales între sănătatea lui și politică.
Din informațiile mele, marți vor sosi la Timișoara Crin Antonescu și Călin Popescu Tăriceanu.
Nu știu care e scopul vizitei unei asemenea minidelegații, dar pot presupune că un partid serios trebuie să ia în considerare mai multe variante.
Dacă Drăgănescu, de pildă, nu s-ar fi retras, soluția ar fi fost ușor de luat în considerare în cazul unei retrageri a lui Robu. Așa, singura soluție de luat în considerare de USL în acest caz ar fi Ioan Gârboni.  De asemenea un personaj carismatic, destoinic și aureolat de nimbul independenței.  Nu știu însă dacă nu cumva liberalii îl vor percepe mai mult pesedist decât neutru, să zicem.
Evident, toate cele de mai sus nu sunt decât simple presupuneri, dar politica, așa cum știți, e un nesfârșit joc al combinațiilor.
În rest, lui Nicolae Robu, inimă bună!

Dacă postarea lui Dragoș Boța despre o intervenție pe inimă nu ar fi fost ștearsă imediat, nu aș fi fost curios. Din cauza asta am întrebat și eu.
Așa e! Din ceea ce am vorbit cu doi dintre medicii de la Pădurea Verde, se pare că, din păcate, inima lui Nicolae Robu are nevoie de o intervenție chirurgicală.
Așadar, am o dilemă: dacă jurnaliștii timișoreni nu știu, sunt ageamii. Dacă știu și nu scriu, sunt fie lași, fie cumpărați.

1. Deriva leului face victime și printre politiceni. primul-ministru, de pildă, e îngrijorat fiindcă și Domnia sa are un leasing. Realitatea însă e alta: leul a reacționat imediat și, ca dovadă, un cetățean din Brașov, a fost atacat de animalul cu pricina! 
2. Un prieten, admirator al lui Marsilio Ficino, mi-a trimis următorul text:
Circula povestea anecdotică dar realistă, conform căreia Brejnev i-ar fi prezentat mamei lui umile biroul lui istoric, cu colecţia magnifică de maşini de lux străine şi vila sa impunătoare, cu mesele superbe, şi ar fi întrebat-o ce părere are – iar ea a răspuns: “Este minunat, Leonid, dar ce se întâmplă dacă se întorc bolşevicii?”

Astăzi, jurnaliștii de la Realitatea Tv au prezentat o mică antologie a greșelilor de exprimare din lumea politicienilor.
Fapt lăudabil în sine dacă ar fi căzut în ridicol tocmai datorită greșelilor de limbă ale celor care le semnalau.
Astfel, pe un ton ritos, o jurnalistă o acoperea de ridicol pe Doamna Dumitrescu fiindcă distinsa profesoară ar fi scris, citez „înot cu doi de n”.
Din cauza faptului că, îndeobște, mâncăm „două mere” și nu „două de mere”, e de la sine înțeles că formula corectă este „cu doi n”.
Așadar, atunci când râdem de alții și nu știm bine de ce, corect ar fi nu „să râdem”, ci „să ne râdem”.
Fiindcă râdem, fără să vrem, și de noi!

Pe vremea lui Caragiale, în casă, târgoveții mai obișnuiau ca pe un medicament ceva pe nume anghelică. În imaginația mea trebuie să fi fost o băutură de îngeri.
Absintul, mereu prezent în cărțile cu pictori francezi e tot mai absent.
Copil fiind, auzem maturii că au luat un triplu sec și mă miram de cîte ori se poate bea ceva sec.
Unele băuturi mai sunt, altele au murit.
Nici berea nu se simte prea bine, având un stres la glandele accizare.

Acum câteva zile, un român oftăcios i-a răspuns unei reporterițe așa:
„Am scăpat de dracu și am dat de tată-su!”
Domnișoara vroia să afle cum percepe poporu schimbarea de gurvern.
Nu mă voi referi aici la exactitatea comentariului, ci la o interesantă viziune românească cu privire la necurat.
Nu știu dacă alte popoare au imaginat o familie demonică. Cert e că Nicolae Iorga avea o observație extrem de interesantă, cam misogină, în acest sens:
„Poporul nostru a crezut că, dracul, fiind bărbat, nu poate fi destul de rău. Și atunci a creat-o pe mama dracului.”
La români, cred că răul își descoperă mereu „virtuți” suplimentare.