Note, păreri, impresii ale timișorenilor despre Muzeul de Artă
Veniți de ne dați și voi o notă!
Fiindcă activitatea mea de manager a Muzeului de Artă Timișoara și, implicit, cea a colectivului de aici au fost evaluate cu nota 5,89, am socotit de cuviință să o aducem la cunoștința publicului nostru.
Comisia de evaluare i-a avut în componență pe următorii: Răzvan Hrenoschi (preşedinte), consilierul judeţean Adrian Negoiţă, rectorul Universităţii Naţionale de Artă – Cătălin Bălescu, Ruxandra Demetrescu (Universitatea de Arte București) și profesorii timişoreni Miodrag Milin şi Carol David.
Așa că, dacă treceți prin fața Muzeului, puteți să vă scrieți părerile pe un panou special amenajat!
Cum se dă afară un neascultător manager de muzeu și cum se face de doi bani o instituție de cultură
Astăzi am avut o experiență urmuziană. Cinci membri ai unei comisii de evaluare au zgârmat, timp de aproape 2 ore, în 12 luni de muncă muzeală nu doar a mea, ci a unui colectiv de profesioniști, după care mi-au dat o notă cu multe franjuri: 5,89. Ceea ce înseamnă că activitatea mea/a noastră din anul amintit a fost una penibilă!
Nu sunt în postura de a mă autoevalua, dar sunt în postura să spun că Muzeul de Artă a fost în centrul vieții culturale timișorene și mă simt ofensat că o comisie fără niciun manager de muzeu, o comisie cu doi bucureșteni speciali aduși pentru a mă demite, o comisie cu alți doi afoni vizual (dacă se poate spune așa) își bate joc nu numai de munca noastră, ci și de buna noastră credință și naivitate!
Mă simt ofensat fiindcă unul dintre membrii comisiei nu are habar nu ce facem la Muzeul de Artă, ci unde se află Muzeul de Artă (Domnul Cătălin Bălescu, din București), iar alți doi nu au văzut mai mult de 1 bucată expoziție (Domnii Adrian Neg0iță și Miodrag Milin). Iată de ce am folosit epitetul „urmuzian”!
În anul 2012 la Muzeul de Artă Timișoara au fost organizate 22 de expoziții după cum urmează: una a unui artist român din Suedia, una colectivă din Serbia, una din Germania, una a celui mai important sculptor din Mexic, una din Austria; trei nume mari ale artelor românești: Țuculescu, Romul Nuțiu, Ștefan Bertalan; una despre creația marelui arhitect, Horia Creangă, două expoziții de la Brukental. Alături de Salonul Anual al Artiștilor plastici, alături de alte expoziții ale unor artiști timișoreni. Ca o realizare unică, la nivel național, aș sublinia doar că Proiectul de educaţie muzeală Seniori ghizi în Muzeul de Artă Timişoara, coordonat de Domnul Marius Cornea, a devenit caz de bună practică în progamul european ASLECT. De asemenea, acest proiect a fost selecţionat de Volonteurope pentru a reprezenta România în raportul anual pe 2012
Numai Tuculescu, Nuțiu și Bertalan să fi fost, și tot era de ajuns! La banii pe care i-am avut!
Sincer, cred că sunt un idiot: în loc să mă fi chivernisit, i-am rugat pe câțiva dintre prietenii și cunoscuții mei să mă ajute. Așa că, din cele 22 de expoziții, 15 expoziții au fost organizate fără a cheltui bani publici pentru transport sau asigurări.
Aș fi foarte curios să știu cum au punctat membrii comisiei „penibila” agendă culturală în 2012, când, de la buget, au fost finanțate doar o treime din expoziții.
Unul dintre cei doi bucureșteni e rector al Universității de Arte Plasice, altul e un om de fină formație intelectuală. Ce i-o fi determinat, oare, să aibă orbul găinilor?
Domnul David, fost profesor la Facultatea de Arte din Timișoara, oare să fie de părere că 2012 a fost, la Muzeul de Artă, un an penibil? Nu a spus nimic la interviu. Putea să o facă și îi răspundeam.
Domnul Miodrag Milin, pe care nu l-am zărit prin Muzeu de vreo 3-4 ani, oare cum le va explica celor care îl vor întreba despre nota acesta? Nu va putea răspunde, la fel cum nu va putea răspunde de ce a fost nevoit să părăsească Memorialul Revoluției, desigur!
Pe Domnul Cătălin Bălescu îl înțeleg oarecum, fiindcă, în postura lui administrativă, poate fi ușor presat. Deocamdată, Domnia sa, deocamdată, s-a ferit să fie un nume în pictură, însă nu e exclus că se va afirma ca docilissim membru al unor comisii demolatoare…
Pe Doamna Demetrescu însă, mărturisesc, nu o înțeleg! După ce ai făcut un doctorat cu Pleșu, după ce ai scris în „Dilema”, se cuvin măcar câteva milionimi de dileme.
Doamna Demetrescu, chiar nu ați înțeles că ați luat parte la o execuție politică?
Chiar nu a înțeles că au jucat penibilul rol al „dezamăgiților” fiindcă opiniile mele politice nu corespund cu cele ale actualei Puteri?
Chiar nu au înțeles că, în spatele acestei execuții, se află chiar președintele Consiliului Județean Timiș, Titu Bojin?
Chiar nu au înțeles că, dacă, după schimbarea de regim de la CJT, aș fi trecut în barca Domnului Bojin, nu ar fi fost nevoie de ei, aș fi avut parte de o comisie hipercorectă și aș fi luat o notă glorioasă de peste 9?
De la nota peste 9 de anul trecut, obținută în fața unei comisii din Timișoara, oare ce s-a schimbat atât de penibil în Muzeul de Artă?
Explicația e foarte simplă: de fapt, am primit nota asta fiindcă am scris pe blog și în presă exact ceea ce cred eu că trebuie gândit și scris!
Și cred că am făcut bine pentru că îmi este mai mai frică de mine și de ce ar spune persoanele pe care le admir decât că mă poate da afară dr. Bojin!
În atenția Doamnei TVR Una
Stimată Doamnă Televiziune Una,
Subsemnatul, subprivitorul, Marcel Tolcea, de profesiune inginer de limba română, prin prezenta îmi îngădui să vă atrag atenția asupra unui conținut tot mai slab de cratime în ortografia unor emisiuni ale Dv.
Astfel, în timp ce urmăresc cu plăcere emisiunea Prim Plan, nu mă pot abține să nu mă întreb unde s-a rătăcit cratima absolut necesară dintre cele două cuvinte.
Ați ghicit, grafia corectă a acestui substantiv compus este Prim-plan. La fel cum este și cazul cuvântului „prim-ministru”.
În cazul celui din urmă, dacă scriem „Primul ministru a intrat în sala Parlamentului”, nu se înțelege deloc că ar fi vorba despre șeful guvernului, ci de un ministru, după care va urma un al doilea ș.a.m.d.
De fapt, poate că ar trebui să invitați un dicționar să respire, la răsfoit, aerul din studiourile ce cu onoare le populați.
Gândirea fotbalieră, Băsescu, Ponta, Blaga, Udrea și chiar Antonescu
Mi-am început gazetăria scriind despre sport, mai precis despre fotbal.
Eram corector la un ziar din Timișoara, „Drapelul roșu”, înainte de 1989, când era greu să scrii ce gândești chiar și în sport.
Oricum, sectorul sport nu se compara cu alte domenii, unde textele erau igrasiate definitiv de limba și gândirea de lemn a propagandei comuniste.
Credeam, speram că, scriind despre sport, o să fiu (mai) liber. M-am înșelat.
Acolo, în mentalitatea devoratorului de sport, am descoperit un tip de gândire poate nu mai periculos, dar, în orice caz, mai intransigent și mai toxic: gândirea fotbalieră. Care se poate rezuma așa: ai noștri sunt cei mai buni; ai noștri nu greșesc niciodată; când pierdem, arbitrii sunt vinovați; suntem furați; toți au ceva împotriva noastră; adversarii din teren sunt dușmani pe viață și pe moarte și trebuie zdrobiți indiferent de mijloace.
Poate nu observați, dar suntem tot mai gladiatori în înfruntările noastre. Or, în luptele de gladiatori, nu există rezultat alb, de egalitate. Și nici victorie! Există doar UN supraviețuitor.
Gândirea fotbalieră e un creier care, în loc de craniu, are domiciliul permanent în tribună.
Gândirea fotbalieră nu nu vorbește, nu șoptește, cântă. Ea urlă, răcnește, scuipă, amenință, bate.
Spre deosebire de ideologie, care e apanajul vieții politice sau religioase, „gândirea fotbalieră” e omniprezentă.
Așa de pildă, părinții se raportează la copii în acest mod, grupurile etnice fac la fel, politicienii și susținătorii, ce să mai vorbim.
Să nu-i găsești absolut nicio scânteie de merit adversarului tău, asta mi se pare nu doar că ilustrează un asemenea instinct de tribună, ci chiar un deficit patologic. De sănătate mintală.
Poate că în virtutea unei asemenea delimitări am strâmbat din nas atunci când, de pildă, Traian Băsescu a dorit să își vadă fiica europarlamentar, când a fost mârlan cu unele jurnaliste, când s-a comportat mizerabil cu Regele Mihai (http://marceltolcea.ro/relatia-basescu-rege-a-trecut-prin-epoletii-de-colonel-ai-principelui-duda/) sau când a făcut exces de Udrea, când l-a îmbrățișat pe ridicolul Prin paul de Romania (http://marceltolcea.ro/de-ziua-republicii/). Cred că asemenea reacții sunt și un gest de protecție, fiindcă, în mod autentic, nu poți avea o relație de orice fel fără a simțo nevoia de a te delimita de unele gesturi ale unor personaje publice.
Dar am scris de bine, la vremea potrivită, și atunci când, de pildă, Ion Iliescu a semnat acordul Cer deschis cu Ungaria, în 1995, de fapt primul pas spre NATO și, să recunoaștem, momentul decisiv de ieșire din sfera militară a Rusiei.
Pe cale de consecință, iată, acum, sunt nevoit să recunosc un lucru pe care nu îl bănuiam prea curând: prin desemnările la Justiție, Victor Ponta a făcut exact ceea ce trebuia să facă.
Spre deosebire de Traian Băsescu care, cred, Nu trebuia să facă așa ceva!
Spre deosebire de Vasile Blaga care, la rându-i, cred, nu trebuia să facă ceea ce a făcut.
Spre deosebire de Elena Udrea care, cred, nu avea ce căuta acolo.
Spre deosebire de Crin Antonescu care, când vorbește, pare că citește sms-uri de la Dan Voiculescu.
Așadar, de câteva zile, sunt nevoit să constat că, pentru prima oară după mulți ani, nu mai „țin” cu nicio echipă din terenul politic!
Poate fiindcă, sincer, nu înțeleg!
Altă zi mondială ce nu se simte prea bine: Ziua Sănătății!
Cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătății, d. Eugen Nicolăescu, ministrul cu dinții de porțelan al acestei himere, a transmis tuturor românilor care au strănutat astăzi tradiționala urare „Răciși, fir-ai al dreacului!” în cadrul unei ceremonii oficiale unde a fost întâmpinat cu răceală.
Întâlnirea, organizată din inițiativa Bolnavilor Onaniști (care își fac singuri tratamentul, pentru a evita nesimțite cheltuieli din buget!), a avut ca punct distinct pe agenda ei și adecvarea sintagmei „soră medicală” la realitățile din interiorul USL prin propunerea profesiunii de „frate medical”, în două variante: Cain și Abel.
Tot cu acest prilej a fost reliefat rolul divinului și body guardicî în actul medical, prezent în formula, compensată postum, „Dumnezeu să vă aibă în pază!”
La final, pentru a marca grija excesivă a actualei guvernări față de pacient, ministrul Nicolăescu a promis că va analiza atent propunerea domnilor Lăzărescu ca tariful Salvării să nu fie, deocamdată, la nivelul taximetriei din New York.
O zi internațională dedicată doar oamenilor cu cap!
În lungul șir inept al Zilelor Internaționale, astăzi am aflat că lumea celebrează Ziua Internațională a luptelor cu perne.
Mărturisesc că, preț de un sforăit, m-am gândit la o legitimă delegare internațională a lui Crin Antonescu. E și somnicios, și bătăios, și se întinde mai mult decât îi este plapuma.
Dar, oare, despre perne să fie vorba astăzi, aici?
Mai degrabă, această, chipurile, luptă mi se pare a fi un subtil omagiu dedicat compozițiilor biologice umane dotate cu cap.
Dar dacă oamenii cu cap nu se luptă, ci conving?
Soluția greacă pentru ameliorarea vremii urâte
Sincer, nu-i așa că ați întrebat în dreapta și stânga, în sens giratoriu cât va mai ține vremea asta împuțită?
Ei bine – cum se spune la televizor – nu numai că nu știe nimeni, dar nici măcar vremea nu dă vreun semn că a auzit întrebarea.
Așa că, pe cale de consecință, rezultă că ne trebuie un alt întrebător.
După cum dă cu interlocutorii de pământ, de la argat la Ponta, eu sic că o asemenea întrebare ar trebui să o adreseze doar Doamna (sic!) Dana Grecu.
Păi de se încruntă o dată Grecoaica Voiculescu-leanului la vreme, să vezi cum se scapă pe ei cumulușii lor de nesimțiți.
Rectific! Pote că o constipație noroasă ar fi mai bună!
Dacă vrei ca România să se numească Dacia, dă-i un like, în cap, lui Miron Cozma!
În vreme ce USL-ul/USL-eaua anunță o iminentă reorganizare administrativ-teritorială, iată că Miron Cozma pune punctul pe î/â și anunță că va deveni președinte al unei Românii ce se va numi… Dacia.
Cel mai mult la această chestie mie îmi plac consecințele ce decurg pentru dacii încă liberi (daco-rromani) din străinătate.
Dacă, de pildă, sunt surprinși că se împrumută nerambursabil dintr-o Dacie, pot fi ei arestați sau se consideră că se află pe teritoriul Daciei natale?
Ce mă nedumerește puțin este că, deocamdată, nu știu exact cum se vor chema soțiile noastre: dace? dacence? dăcoaice?
Revenind la reforma administrativ-teritorială, îi recomand decebălosului nostru președinte să cumpănească bine atunci când se va gândi la numele fostelor regiuni – Porolissensis, Malvensis și Apulensis.
Asta fiindcă Apulensis nu se găsea pe teritoriul actual al Moldovei, cum pripit ar putea suna!
Manevre de primăvară-iarnă în Marea Neagră și în OLT CHIM
În timp ce Rusia face manevre armate prin Marea Neagră cu aproape 7 000 de soldați, Uniunea Europeană face târâș cu niște conturi chirilice in insula Cipru.
În timp ce MCV (Mecanismul de Control și Verificare) face manevre militare cu guvernanții de la București, muncitorii de la OLTCHIM se pregătesc să facă submersiuni de tip kamikaze în Marea Neagră a Șomajului.
Diferența e că rușii operează cu submarine, oltenii – cu Marini înfometați, mințiți, lihniți, disperați: Sub-Marinul român!