Afară, zăpada cade ca proasta în târg.
Fulgii ne flocăiesc, neaua ne-a.
Vodca Săniuța, moartă ca Albă ca Zăpada în rafturi de butice, citește pagina de Învieri din „Renașterea bănățeană”.
Mieii negri sug din țâța oii albe în această confuzie provocată de stratul alb depus pe caroserii, străzi, acoperișuri, câmpuri și turme.
Eu ascult NIN. Sorry!
Ninsorry.
P.S. NIN înseamnă Nine Inch Nails.
Dacă, din titlul meu, veți presupune cumva că sunt pe cale a saliva, parfumat, cu privire la competiția dintre Elena Udrea și Vasile Blaga, vă înșelați.
Nici cariera politică a Doamnei Udrea, nici cea a Domnului Blaga nu mă înfioară prea tare. Am așteptat cu oarecare interes acest Congres numai și numai pentru a vedea câte voturi va primi Doamna Monica Macovei. Cu alte cuvinte, am fost curios să văd câți pedeliști vor vota împotriva Hoției. Ceea ce, tradus, înseamnă că am fost nerăbdător să văd dacă PDL-ul e capabil să dovedească – irefutabil (să iertați!) – că nu e un partid asemenea celorlalte: rapace, penitenciar, crocodilian.
Nu a fost așa! La 208-209 voturi din aproximativ 4500, e ca și cum ai da vina pe topping în cazul unei intoxicații cu înghețată.
Sigur că nu mă așteptam ca Doamna Macovei să câștige. O asemenea naivitate era exclusă din start. Doamna Macovei nu are nici avere și, mai ales, nu are niciun cadavru în pivnița Modroganului. Ceea ce vrea să spună că Doamna Macovei nu e șantajabilă, manipulabilă, obedientă și, pe cale de consecință, se află în total dezacord cu obiceiurile politice dâmbovițene. Într-un anume fel, acum, pot presupune acum că Doamna Macovei a fost un fel de transplant contra naturii, o aluniță regăsită buimac nu pe chipul formațiunii politice PDL, ci pe scalpul păros al acesteia. Un fel, o prezență decorativă ce colecta așteptările unui electorat intelectual naiv (uite un pleonasm!) și minoritar cantitativ, dar cu greutate la vocalize.
Principala mârâială cu privire la Macovei, de-a lungul anilor, a fost, mereu, că Doamna Macovei, din cauza naivității, nu este om politic, ci un naiv, ridicol, depășit om cu principii.
Or, în graba etichetărilor din logica prebacalaureatui, nu s-a înțeles că un om politic tocmai asta ESTE OBLIGAT să fie! Că asta constituie însăși esența lui!
Ca și cum principiile ar fi o rușine. Ca și cum politica ar fi știința răzgândirii prielnice.
Mă tem că lamentabilul eșec al PDL-ului în fața Doamnei Macovei e dovada definitiă, peremptorie a faptului că, în România, nu există o clasă politică, ci o mafie economică ce își trage infailibilitatea și seva din imunitatea parlamentară.
Iar pentru ca toate consecințele acestui Congres al PDL-ului să fie exprimate cu claritate aici, mi se pare onest să constat că FSN-ul anului 90 a reînviat întru gloria Securității lui Ceaușescu!
Mărturisesc că sunt foarte atent la felul în care scriu fiindcă ober-avocatul lui Năstase a chițibușat așa: „Procurorii au făcut greşeli de ortografie la recurs”.
Așadar, corect este să scriem Năstase Adrian se întoarce acase, nu acasă, grație celor 4 case ale fostului deținut.
Mai exact ar fi ca Dânsul să se întoarcă de 4 ori, dar asta ar semăna prea mult cu un 4×4!
Sigur că Năstase nu se va mai întoarce atât de mult, ci va miza pe cea mai importantă întoarcere: cea în PSD!
Deocamdată, la Jilava nu se află parcată decât o Salvare dar, dintr-un moment în altul, sunt convins că este așteptat să sosească un tir cu roți blondel pentru a lua cărțile din care Năstase a făcut referințele necesare lucrărilor scrise în penitenciar.
Fiindcă, altfel, e greu de crezut că se pot scrie cărți. Chiar și despre o proastă băsistă cum e Europa!
Ziua Internațională a Somnului este una dintre cele mai liniștitoare sărbători pentru cei care dorm ziua.
Fiindcă, altfel, s-ar fi căzut să fie o Noapte Mondială a Somnului.
Alături de o discretă reparație morală făcută pescarilor, Ziua Somnului reabilitează, cu eleganță, sforăitul.
Fiindcă, nu-i așa, somnul fără sforăit seamănă cu tropăitul unei caserole cu carne de supermaket fără umbra unei coame de cal.
Sigur că, în graba admirațiunii unei asemenea zile, nu am auzit și vocile corectitudinii politice care au remarcat ceva important: prin chiar titlul ei, Ziua Somnului discriminează o lungă mulțime de insomniaci ne-anonimi care au dat culturii universale câte ceva.
Dar acest amănunt, vai! e prea puțin important în fața majorității ațipitive instant, asemenea unui Ness invers.
Fii sOMn cu mine, ca să fiu sOMn cu tihnă!
Primul papă lacto-vegetarian al românilor, Papă Lapte, a anunțat că va renunța la consumul de lapte.
Surse mai scunde din imediata apropiere a înaltului prelapte au dezmințit că ar fi vorba despre aflatoxină, arătând că absolut toți Papă Lapții români au fost otrăviți mult mai grav și mai organizat de către partide, politicieni, moguli, șmecheri sau belferi, fără să fi renunțat la mandat.
La finele mandatului său, Papă Lapte a anunțat că nu se va retrage din viața publică, el urmând a se implica mai activia în lupta împotriva violenței din lactate, militând pentru emanciparea laptelui bătut.
Probabil că eșecul cel mai mare al UE este aderarea Bulgariei și a României. Ba chiar și a Ungariei. Unde o fi fost mintea celor de la Bruxelles, habar nu am!
Să speri că niște țări în care, de pildă, ești bătut pe stradă sau scuipat fără ca nimic să se întâmple rimează cu vechile democrații, asta seamănă clar a naivitate politică. Să crezi că taman țările astea vor fi paznicii de nădejde de la granița Europei, asta e chiar culmea tembelismului. Iar să tragi nădejdea că o democrație reală se poate naște într-o țară în care, practic, toate resursele se află în mâna a circa 100 de familii e de o tâmpenie sfâșietoare.
În fapt, nici noi, nici bulgarii nu avem de-a face cu europenismul fiindcă nu avem de-a face cu democrația. Nu cu democrația parlamentară, ci cu — dacă se poate spune așa – cu democrația cotidiană, domestică, de fiecare zi.
În profunzime, democrația este un fenomen de înțelegere la cât mai multe nivele posibil. A înțelege ceea ce ni se promite și a înțelege ceea ce se legiferează sunt corolarul unor eforturi poate mai mari: a înțelege alteritatea (pe celălalt, pe cel diferit), a înțelege ce se poate și ce nu se poate (mentalitățile), a înțelege nuanțele. Adică a avea dileme, a te îndoi.
Or, drumul nostru din ultimii 20 de ani a fost unul ce a produs câteva statui ecvestre (că tot e calul este en vogue!) ale unor axiome imbatabile: suntem dintotdeauna europeni, UE ne vrea acolo fiindcă au nevoie de piață. În fond, am fost integrați în UE pentru a ni se distruge educația și economia.
Aș fi tentat să scriu că doar popoarelor care au deficit de înțelegere li se servesc asemenea judecăți. Nu e neapărat așa. Asemenea „mesaje” se regăsesc și în democrațiile consolidate fiindcă au două mari avantaje: măgulesc imaginea de sine și cauționează orice eșec. Dar, spre deosebire de lumea de la noi, ele nu sunt spuse în public de către politicieni! Fiindcă nici nu sunt majoritare, nici nu servesc drept program politic!
Cu alte cuvinte, vreau să spun că declarațiile lui Corlățean sau Dușa traduc exact un discurs despre Europa în play back.
Sau o schizofrenie a unei integrări europene fără absolut niciun sens!
Am pleca deja de aici fără niciun regret dacă am fi fost, cândva, ajuns.
Candidaturile lui Udrea și Blaga suferă de același defect de poziționare: una e prea aproape de Băse, cealaltă – prea departe.
La nivel anatomic, ambii candidați se remarcă printr-un exces: Blaga, la fălci, Udrea, ceva mai jos.
In fine, ultima trăsătură comună se poate rezuma așa: ambii sunt, tot ei, „oamenii noi”.
Să trecem la avantajele unuia față de cealaltă: Blaga va câștiga fiindcă, asemenea oricărui vameș, vorbește limbi străine. Și, de pildă, se poate înțelege cu Sârbu.
Cât privește moțiunea Monicăi Macovei, ea va fi votată in corpore de șoferii din PDL care , după vot, se vor urca în automobil să se auto-denunțe. Pentru a arăta că pedeliștii pot fi arestați chiar și când nici nu mai știu ce partid să trădeze.
În rest, toată admirația pentru marmoreanul Videanu care, în concordanță cu numele, a înscris un gol antologic prin tăcerea cu care așteaptă scindarea partidului.
În urma mediatizării excesive a calului tocat, România a devenit un Call Center de semipre-aparate de ascultat.
Carnea de cal ecvestru are duritatea bronzului de munte.
Într-o traducere din Borges apărută la o editură din Gorj au fost detectate urme de călușari în tango.
Dacă bidiviul lui Alexandru Macedon s-a numit Ducipal, cum credeți că s-ar fi cuvenit să se cheme calul lui Alexandru Macedonski? 1. Bator. 2. Ducipalski?
Ținând cont de ultimele condamnări pe bază de caltaboș, ce cuvânt credeți că ar putea apărea mai întâi în limba română: Caltabostes (nobili d-aci) sau porctaboș (adevăratul caltaboș de porc!)?
Poneii sunt singurele animale cu coamă din care se poate face omletă de cal dacă încap într-un ou.
„Sincer să fiu, seara obișnuiesc foarte rar pulpa de centaur la tavă. Dacă nu pot nicicum refuza, prefer partea din față, mai precis omușorul”. (John Updike)
Ședința de bilanț a MApN, desfășurată în premieră cu ușile închise, ar putea fi rezumată printr-o expresie ce traduce exact invocata secretizare NATO: pe locked repaus!
Personal, cred că, dincolo de discreția inerentă în cazul unei asemenea instituții, mai marii oștirii noastre — cum se spunea în media kaki — au de păzit niște „secrete” încă mai strașnice decât bugetele pentru avioanele portugheze second fly ori pentru cine știe ce amfibii capabile să treacă onorabil, după topirea zăpezilor, peste un drum național-selenar.
Ați ghicit, secretul despre care e vorba se numește „pensiile speciale”. Un cocteil toxic în care sunt amestecate, dincolo de mizele pecuniare, șantajele râncede ale unor inși de teapa colonelului de istorie Dogaru și nu numai.
Iar înaintea acestei taine, ca să spunem așa conjuncturale, se află alte și alte tăceri, echivocuri, minciuni ori inconfortabile amintiri cazone. Tot despre Armata Română.
Despre Armata ieșită din sâmburele sovietic al Diviziei Tudor Vladimirescu
Despre Armată care a ucis în temniță ofițerii ei de elită.
Care a secretat în fruntea ei Ceaușești sau Chițaci.
Despre Armata umilită care culegea porumbul CAP-urilor cot la cot cu elevii, studenții și profesorii.
Despre Armata ca aparat jegos de propagandă și de umilire a tinerilor. (Ascultați, vă rog, CD-ul celor de la Vama Veche, Am să mă întorc bărbat!)
Despre Armata care a tras în poporul ei în 1989.
Despre Armata lui Bernevig sau Stănculescu sau a delirului produs de generalul Degeratu.
Despre Armată de mii de colonei și sute de generali făcuți „la apelul bocancilor” care parazitează un sistem bolnav de epolită acută.
Un nebun a mâncat un cal la mutarea a șasea.
Se știe, nebunii diferențiază cel mai ușor calul de alte animale de la câmpie,
Fiindcă șahul, în sine, e un joc de suprafață perfect plată, fără nici măcar o colină.
În Africa, nebunii dsiting imediat carnea de hipopotam de cea de antilopă, de pildă. Hipopotam înseamnă „cal de apă”.
Nu știu dacă, acolo, șahul se joacă cu piesele albe și cu cele numite cal, dar e sigur că antilopa are o carne mai rapidă și, de sigur, mai slabă.
Nu știu dacă, în jocul de șah din Uniunea Sovietică se juca nu cu doi cai, ci, în loc, cu două tractoare.
Asta fiindcă, în anii 50, în România au fost lichidați 600 00 de cai fiindcă așa vroia pedala noului zeu: Tractorul.
Intrați aici și citiți: http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/documentar/cum-au-masacrat-comunistii-jumatate-de-milion-de-cai-185934.html