Vila Dante și conacul lui Bunuel

Imaginile din duminica referendumului surprinse la Vila Dante au, într-un firesc mod pleonastic, ceva infernal. Pensionara care se isterizează în fața luxului și ridiculizează confortul în fața camerei de filmat îmi aduce aminte tulburător de o secvență din filmul Viridiana al lui Luis Bunuel. Slugile casei se așază la masă și maimuțăresc comportamentul stăpânilor formând compoziția celebrei fresce Cine cea de taină a lui Da Vinci. Aici se poate specula îndelung. De la sancta simplicitas, până la margaritas ante porcos. Sau poate evoca disconfortul unei sintagme celebre a lui Tocqueville: dictatura majorității.

Viridiana - Last Supper

Miercurea Ciuc nu este Miercurea Hreben-Ciuc

Domnul Ponta a ieșit triumfător în fața presei și a spus că rezultatul referendumului reprezintă o mare victorie pentru USL.

Mai mult, a susținut că Băsescu e terminat ca om politic fiindcă, după ce a obținut peste 6 milioane de voturi în 2007, acum nu a strâns nici măcar 1 milion.

În cifre reale, cred că proporția nu este tocmai cea dată de numărul votanților, fiindcă e limpede că non-votul a fost un vot împotriva demiterii lui Băsescu.

Ceea ce i-ar putea îndemna pe partizanii lui Băsescu să susțină că președintele a obținut, de fapt, peste 50 la sută.

Este și nu este așa! Nu vom ști niciodată câți au absentat pentru a stopa demitera lui Băsescu sau câți au absentat fiindcă nu i-a interesat referendumul.

Cert e că a existat o uriașă desfășurare de forță pentru a aduce lumea la urne, ceea ce a semănat izbitor cu bancul în care mai mulți elevi ajută o bătrânică să treacă strada. Deși ea nu vroia.

Iar o asemenea isterie a aducerii la urne cu orice preț a pus într-o cu totul altă lumină non-votul, creditându-l, iată, cu semnificații eroico-politice.

Și a evidențiat că minoritatea maghiară a spus NU și UDMR-ului, și aliaților ei, și șmecheriilor de doi forinți din politica românească din ultima vreme.

 

Ce se vede cu ochiul liber la anunțarea rezultatelor oficiale

1. Cel mai prost a ieșit din acest referendum nu USL, ci UDMR. Procentele din Harghita și Covasna sunt nu pentru Băsescu, ci, mai ales, împotriva UDMR-ului.

2. Al doilea pierzător e USL, fiindcă a făcut o campanie și o presiune inimaginabile cu un rezultat ridicol față de cheltuieli.

3. Victor Ponta fiindcă a dat vina pentru votul maghiarilor pe Viktor Orban, ceea ce e impardonabil.

4. Dacă referendumul e invalidat, Antonescu va pierde nominalizarea la președinție și USL se va destrăma.

5. Al treilea pierzător e Casa Regală fiindcă a tăcut cu Radu Duda în coastă.

6, A câștigat Biserica Ortodoxă fiindcă nu a ieșit cu niciun mesaj, spre deosebire de Biserica Unită care a îndemnat la vot!

7. PDL-ul, care nu mai avea aer, a fost sculat din morți de două glande tiroide:  cea a lui Victor și cea a lui Crin.

8. Băsescu nu a câștigat nimic. Doar a reintrat în cărți.

 

 

Maharajahul și bikinii Mamaiei

MAZĂRE MARAHAJAH: "Chiar cu buletinul la bikini, poţi să mergi la vot"Maharajahul Constanței, mascat mereu în social-democrat, a spus limpede: „Chiar cu buletinul la bikini pot să mergi la vot”.  După cum se știe, Măzare nu prea pune bază pe buletin atunci când manevrează la bikini, așa cum s-a întâmplat și cu proaspăta bacalaureată Mădălina Pamfile, dar asta este o chestie MINORĂ. Mie îmi place ideea și cred că ora 7 din zori a fost special creată pentru tineretul social-democrat care dă clubbing la amărâți, după nevoi. Dar și avertizez maharajahul că la bikiniada electorală categoria băieți există riscul să fie introdus altceva în urnă decât buletinul de vot. Prin neprezentare.

Dacă petrecăreții săraci dorm ca guvizii pe lângă diguri, fiți liniștiți: Mazăre se bazează mai ales pe bikinii mamaielor din Mamaia a căror Constanță l-a susținut mereu erect în fruntea orașului.

Șocurile Olimpice de Vară

Șocurile Olimpice de Vară au început cu câteva luni înaintea Jocurilor Olimpice de vară.

Pentru a nu confunda cele două mari show-uri, facem câteva nuanțări absolut necesare.

Astfel, Șocurile Olimpice de vară au câteva probe specifice, cum ar fi:

100 km blat,

exerciții libere la cătușe,

proba de bârnă din ochiul lui Băse,

gimnastică ritmică de Rahova,

săritura printr-o Constituție,

„înnot” de CV,

tir și tiruri cu votanți,

volei și vot de plajă nudism.

Prețurile la biletele pentru copy sunt mai mici cu 50 la sută.

O întrebare adresată Majestății Sale Regele Mihai

Sire,

Cum bine știți, în ultima vreme noi, Românii, traversăm o perioadă nefericită.

Vedem cum sărăcia se adâncește, cum leul se prăbușește, cum ura și dezbinarea se propagă mai lacom decât incendiile de pădure.

Unii dau vina pe anumiți lideri, alții speră de la alți lideri, alții privesc spre Biserică. Biserica însă tace, oamenii nu mai înțeleg nimic, alții cred că au înțeles totul și că nu mai e nimic de înțeles.

Majestatea Voastră însă a avut mereu înțelepciunea să vorbească despre principii, și nu despre indivizi.

Iată de ce îndrăznesc să vă rog, Sire, să ieșiți din tăcerea Voastră mustrătoare și să ne spuneți dacă mai există principii, dacă ele au fost întinate sau dacă istoria noastră mai curge în matcă.

Pe mine m-ar ajuta mult să înțeleg!

Și m-ar ajuta să înțeleg dacă nu cumva greșesc atunci când, în gând, îmi îngădui o infimă mustrare față de Majestatea Voastră fiindcă, deocamdată, nu spuneți nimic!

 

Orbii din camera cu fereastra spre mare

E limpede că opinia publică românească este împărțită în două: cei care îl susțin pe Băsescu și cei care îl vor jos pe Băsescu. Lumea e divizată din mai multe motive și nu cred că, în ambele tabere, sunt doar interese. Sunt oameni care îl urăsc visceral pe Băsescu sau care, la fel de inexprimabil, îl plac. Sunt unii care își simt amenințată libertatea, sunt alții care nu vor să fie luați drept proști.

Necazul e că ne află în situația din 1990, când politica ne-a isterizat peste măsură. S-au destrămat prietenii, familii, s-au stricat vecinătăți sau amiciții. Atunci era Iliescu, acum e Băsescu. Îmi e și acum rușine de unele reacții ale mele de atunci în numele respingerii regimului Iliescu. Din cauza asta, acum sunt mult mai precaut: evit să vorbesc cu amicii sau prietenii mei care sunt de altă părere decât mine.  Nu îmi plac nici cuvintele „paiață”, nici „epavă”, nici„laș”, nici „mincinos”. Mă jenează înjurăturile, flegmele și isteriile unor persoane care chiar nu câștigă nimic din plecare lui Băsescu.

Sunt personaje de calibru intelectual al căror comportament m-a dezamăgit nespus, dar nu pot să fiu decât mâhnit. Nu îi pot detesta. Sunt doar dezamăgit și constat că, imediat după 1989, lumea era mult mai clar împărțită. Nu sunt prea adaptat amestecului de acum în care surzii răcnesc, iar orbii scuipă jeturi fosforescente de primitivism din camera lor cu fereastra spre mare. Spre o mare moartă deja.

Două „frumuseți” din peisajul orașului

  Am citit că Nicolae Robu ar fi spus că păsările ce decorează intrarea în Parcul Copiilor i se par kitschioase. Cred că are dreptate. Îți provoacă mai degrabă disconfort decât aduc reverie și ingenuitate.

Necazul e că sunt destule locuri inadecvate estetic.

Postez aici două imagini care îmi provoacă, de câte ori le văd, crampe la stomac.

De astăzi, F.C. Ripensia are site. De mâine, ieșim în public!

Există oameni de fotbal, în Timișoara, care iubesc ceva care este „mai mult decât fotbalul”: mândria de a juca un fotbal cinstit.

Pare ciudat, dar acest lucru mi se pare mai important decât fotbalul însuși.

Fiindcă trăim într-o lume în care Banul a devenit scop în sine, în loc să fie un mijloc, fotbalul s-a transformat, și el, într-o prestație de mercenari.

Cred și din cauza aceasta am ieșit din presa sportivă în 1994, după ce am înființat săptămânalele „Sport”, „Sport Vest” și „Fotbal Vest”, alături de Duki Popovici, Radu Suciu, Cornel Bogdan, Adrian Pop, Bela Horosz și Bebe Grigore.

Și tot datorită (nu din cauza!) lui Radu Suciu revin în lumea fotbalului acum, alături de câțiva dintre oamenii importanți ai acestui oraș despre care veți afla mâine,la conferința de presă, de la ora 15,00, la Hotel Casa de la Rosa.

Deocamdată, avem site.

Accesați, priviți, hotărâți:

http://ripensiatimisoara.ro/

Băsescu, masoneria, Kondyakov și FSB-ul

În presa românească a reapărut numele lui Alexandr Kondyakov, un influent și bogat om de afaceri moscovit, consilier al lui Putin.  Dacă în jurul numelui său ar fi doar calitatățile de mai sus, lucrurile ar fi fost relativ simple. Domnia sa este însă și unul din capii masoneriei din Rusia, ceea ce produce la nivelul imaginarului colectiv tot soiul de fantasme. La B1, Robert Turcescu a prezentat un filmuleț despre acest personaj, fost Mare Secretar al Marii Loji Masonice a Rusiei. (http://www.evz.ro/detalii/stiri/document-exploziv-alexander-kondyakov-consilierul-lui-putin-si-al-lui-voronin-implicat-992757.html)

Evident, speculațiile sunt legate de faptul că personajul a fost prezent în România și înainte de suspendarea lui Băsescu, în 2007, când Băsescu și Ioan Talpeș au avut niște declarații publice destul de clare în legătură cu Kondyakov și interesele acestuia în România.

Prima vizită remarcată de presa românească a fost în 2003, când el a venit la Bucureşti pentru „a susţine alegerea lui Eugen Ovidiu Chirovici în fruntea masonilor români”, nota atunci  „Cotidianul”.

În ceea ce mă privește, cred că speculațiile masonice în legătură cu acest personaj nu au nicio relevanță.

Am să încep cu anul 2003, când susținerea lui Eugen Ovidiu Chirovici de către Rusia nu avea nicio relevanță câtă vreme viitorul Mare Maestru al MLNR era consilierul lui Adrian Năstase, iar candidatura lui era privită ca un lucru folositor Ordinului în majoritatea atelierelor.

În al doilea rând, ipostaza de mason a prezenței lui Kondyakov este ridicolă pentru un înalt demnitar care vine dintr-un regim autoritarist. FSB-ul (urmașa KGB-ului) este o instanță ce controlează absolut totul, fiind greu de crezut că Masoneriei îi mai rămâne ceva din puterea ocultă cu care ea este mereu creditată.

Dar cea mai periculoasă interpretare ce se poate ivi dintr-o asemenea redistribuire de funcții și puteri simbolice se referă chiar la Masoneria Română care, iată, se vede omplicată într-un scenariu halucinant. Nu spune nimeni un asemenea lucru, dar ce poate crede omul de rând când află din presă că un influent mason rus vine la București în contextul suspendării președintelui Băsescu? Că se întâlnește cu lotul olimpic de dantelă?

Evident, Kondyakov se află în România pentru afaceri. Întrebarea este dacă aceste afaceri au legătură cu sistemul energetic al României sau, poate, cu anumite mărfuri ce ar fi putut trece spre Siria.