Să înţelegem puţin de ce nu mai înţelegem nimic:
1. Ce spune Ponta la Bruxelles nu e totuna cu ce spune Ponta acasă.
2. Ce spune Ponta la ora 16 nu e totuna cu ce spune Dragnea sau Şova la orice oră.
3. Ce spune Ponta nu e totuna cu ce spun politicienii Europeni.
4. Ce spune Angela Merkel  e complet diferit de ce spune Ministerul Afacerilor Externe
5. Ce spune Ponta că spun europenii nu e deloc ce spun europenii.
6. Ce suntem somaţi să înţelegem nu se potriveşte deloc cu ceea ce înţelegem.
7. Cred că nimic nu e mai frustrant decât acuta senzaţie că Puterea actuală crede că suntem toţi nişte idioţi.

De când aștept un referendum!
Adică o consultare a întregului electorat care e valid numai dacă se prezință jumătate plus unu din toți cetățenii cu drept de vot. Așa cum, ca proastele, scriu toate dicționarele.
Aștept un referendum, in fine, fiindcă, ăla din 2009, care a hotărât că sistemul parlamentar românesc va fi unicameral, seamănă cu tăblițele din parcuri ce ne îndeamnă să nu călcăm iarba.
Spre deosebire de luminile constituționale Ponta și Antonescu, eu sper ca poporul să spună limpede un lucru de care toți se feresc să îl spună:
Cel mai puternic om din România nu e nici președintele, nici prim-ministrul! Este chiar directorul Monitorului Oficial al României!
Așadar, să votăm, la Referendum, că acesta va fi șeful statului, al Guvernului și al Parlamentului deopotrivă!
Și, dacă ținem nițel la noul lider, să votăm că și Constituția e consultativă!
Vă rog eu!

1. Un bacalaureat nu se măsoară, în opinia mea, în kilograme de creier admis. Criteriul fundamental se referă la diagnosticul pe care îl dă celor 12 ani de școală. După cum arată cifrele, elevii au avut probleme nu doar cu materiile de liceu, ci, mai ales, cu cu cele din clasele 1-8.
2. Un bacalaureat are rolul și de a valoriza studiile universitare. România, până acum trei ani, a fost populată cu români bacalaureați analfabeți care au discreditat ideea de Universitate, masterat, doctorat.
3. În toate democrațiile, bacalaureatul este prăpastia ce separă grosul societății de elitele ei: cei ce muncesc fizic, de intelectuali (gulerele albe).
4. Societatea românească nu oferă elevilor niciun motiv serios pentru a învăța. Meritocrația este o vorbă goală, iar banii cumpără totul în școli, în viață.
5. Cel mai îngrozitor lucru care îl poate înțelege un străin despre noi se referă la prezența camerelor de supravegheat în toate sălile. Asta arată că hoția e un fapt endemic și că, pe cale de consecință, un plagiat nu e decât expresia unei „normalități”.

http://www.petitieonline.ro/petitie/31389052/semneaza?

În niciun caz din motive personale!
Făptura Năstase Adrian face parte dintr-o categorie la care nu am acces. Nu mă refer la opulența lui, ci, pur și simplu, nu înțeleg cum un om de inteligența lui aparte (subliniez cuvântul) a putut fi atât de lacom.
Gelu Voican Voiculescu, atunci când mă miram de satrapia năstăsioasă, mi l-a descris, cu mulți ani în urmă, sub zodia unei triple inadecvări.
M-a bucurat fiindcă, iată, sunt nevoit să constat că Băsescu a ajutat statul de drept al lui Ponta să își reintre în drepturi! Și asta ar trebui să conteze într-o relație mult mai subtilă decât vor să arate televiziunile.
Mă bucur și fiindcă știu, din cărțile de teoria media, că asemenea evenimente ritualice acoperă lucruri mai importante. Și că, implicit, manipulează.
Cu alte cuvinte, cred că  a acoperit cel puțin două evenimente excepționale: arestarea lui Vântu și demisia Varanului din Senat.  
Așadar, mă bucur că Năstase a ajuns la hotel fiindcă, iată, in fine, pot să mă bucur pe bune de arestarea lui Vântu.
Să ne înțelegem, așadar: arestarea lui Năstase nu m-a bucurat, ci doar m-a reclădit.

1. Azi, numitul Năstase Adrian face 62 de ani. Nu împlinește, ci face! O fi de bun augur urarea „la mulți ani” sau credeți că e la mișto?
2. Se spune că Năstase Adrian ar fi lăsat o scrisoare de adio. Dacă omul nu a murit, nu am putea cumva să numit documenul „scrisoare de la revedere”.
3. Credincioșii din presă și nu numai au numit scrisoarea lui de „la revedere” „testament”. Fiindcă eu sunt bun creștin, aștept „noul testament”.
4. Destui pesediști au spus că încercarea de suicid a lui N.A. a fost un „act de demnitate”. Oare cum o gândi despre asta preotul paroh al bisericii din Cornu recent târnosite și de N.A.? Cităm:
„Păcatul sinuciderii este unul dintre cele trei păcate cunoscute în Evanghelii şi în Tradiţia Bisericii sub denumirea de „păcate împotriva Duhului Sfânt”, adică necredinţa, ura şi deznădejdea. Toate acestea sunt expresia refuzului deliberat al comuniunii cu Dumnezeu, sinuciderea fiind înţeleasă de Părinţii Bisericii ca necredinţă şi deznădejde asumate.”
5. Oare există o relație inversă între avere și demnitate? Mă întreb, de pildă, cum de un om cu averea lui Năstase e capabil să facă un teatru atât de ieftin. Un amic medic mi-a semnalat că, în cazul unui incident de felul celui care se presupune că l-a avut Năstase, pacientul este, obligatoriu! dezbrăcat. Așa e procedura, nu e dezbrăcat din alte motive. Poate că, fiind și femei de față, N.A. s-a rușinat. Ceea ce este extraordinar pentru un politician.