A doua zi după catastrofa Titanicului, în ziarul „New Yorker” apărea un avertisment adresat cititorilor care trimiteau până și poeme pentru a-și manifesta solidaritatea cu teribila suferință umană: „Ca să scrieți un poem despre Titanic demn de a apărea în ziarul nostru, trebuie să aveți ceva mai mult decât hârtie, creion și puternica senzație că dezastrul a fost unul de proporții”. Dacă, atunci, „altceva” însemna „talent”, în cazul Năstase este vorba de cinste și onestitate personale, iar, pentru cei naivi-sentimentali, doar de memorie.

1. Cea mai mare transformare a lui Adrian Năstase este că, de acum înainte, el va fi doar Năstase Adrian.
2. Și pesediștii, și pedeliștii, în fine, au ceva în comun: cred că Năstase a fost condamnat din cauza lui Băsescu. Diferența e că din PSD se bucură doar o parte.
3. PSD-ul actual nu e năstasios așa că multora le vine ca o mănușă sentința.
4. Faptul că Năstase a primit cel mai puțin din lotul celor judecați arată că a prevalat Calitatea, și nu cantitatea. Mă cutremur cât ar fi primit dacă ar fi fost urmărit în „Trofeul Cantității”.
5. Unii critici literari opinează că Operele complete plagiate de Năstase Adrian s-ar găsi doar în rafturile unor bănci chinezești.
6. Dacă Năstase Adrian ar fi fost echipă de fotbal (formată, desigur, doar din fundași), Justiția ar fi rămas în continuare în ofsaid!
7. Gardianul care va avea grijă de Năstase Adrian se va numi curator. Așa e regula pentru colecționari.
8. Dincolo de belele, Năstase Adrian are ceva unic: e singura persoană din România pe care Justiția nu o poate condamna pe nedrept.  

Buimăcit de rezultatul alegerilor de ieri, nici nu mai știu cum să citesc umorul englezesc din propoziția Prințului Charles: „România este o țară remarcabilă.” Procentual, cred că doar 90 la sută din electoratul acestei țări este remarcabil.
Restul, adică votanții partidului DDPP, e compus din români-îngeri ce au nebunia candidă de a aștepta întruparea a cel puțin 6 numere norocoase la 6 din 49.
Sau poate că, peste oraș, de a cum înainte, vor sta nopți întregi Montgolfiere din care Domnul Dan va arunca bancnote de 10 000 de euro fiecare.

Astăzi, România sărbătorește Biserica Urnei cu hramul Sfinților Candidați.
Sfinții Candidați Gură de Aur, Mână Lungă, Inimă de Ciment.

Nu am scris nimic despre Ostaficiuc în campania aceasta fiindcă mi se pare de la sine înțeles că îl susțin. Miercuri, când l-am însoțit la întâlnirea candidaților de la Camera de Comerț, un cunoscut m-a întrebat de ce mă bag în politică. Era, de fapt, un reproș la prezența mea alături de Constantin Ostaficiuc. Sau poate un îndemn la precauție ori o avertizare, poate. Omul avea dreptate. Acum, în postura mea, e bine să fii precaut și să taci. Dar sfatul lui m-a făcut să realizez că, dacă nu scriu că îl susțin, o să îmi pară rău că nu mi-am asumat deschis această opțiune.
Drept pentru care m-am hotărât să scriu aici de ce îl susțin pe Ostaficiuc:
1. Fiindcă nu s-a purtat niciodată cu mine ca un șef, ci ca un prieten.
2. Fiindcă nici nu mi-a cerut să intru în PDL, nici nu a făcut vreodată vreun apropo în acest sens.
3. Fiindcă e un om care a făcut tot ce a putut pentru Muzeul de Artă. (Ca să nu spun că mă suna, din concedii, să-mi spună ce fac unele muzee pe care le vizita!)
4. Fiindcă e un om fin, cultivat, căruia, coincidență, îi place exact muzica pe care și eu o ascult.
5. Fiindcă, atunci când a fost vorba de cultură, nu a avut niciun parti pris politic. Prezența lui Tudor Crețu în fruntea Bibliotecii Județene e o dovadă!
 Oricum va fi votul de duminică, mersi, Costi!
  

Sute de falși olimpici au concurat zilele trecute la un bacalureat destinat sportivilor de performanță. Fiica marii campioane Doina Melinte s-a aflat printre ei. Presa a aflat și făcut larmă.Jurnaliștii au speculat cu privire la seriozitatea examenului organizat pentru olimpici.
Misterul acestor fraude e, pentru unii dintre participanți, mult mai banal decât credeți: vor să se înscrie la facultăți din străinătate unde admiterea se dă mai repede decât la noi. Cum ar fi în Austria, de pildă. Un calendar ce ar fi trebuit să fie avut în vedere la minister! Și de acum înainte! 

Vremea proceselor cu personaje politice a adus în atentie rolul cratimei. Astfel, la ceas de aşteptare a verdictului năstasiot, citim în Vox publica un articol semnat de Cristian Teodorescu cu titlul Primul ministru care a schimbat celularul cu celula. Să folosim, aşadar, cratima şi sa vedem dacă nu cumva ne gândim la Năstase: Primul-ministru care a schimbat celularul cu celula.

Astăzi s-a consumat prima criză de idei a campaniei lui Nicolae Robu. La întâlnirea candidaților pentru Primar, organizată la Casa Adam Muller-Guttenbrunn, rolul dlui Robu a fost interpretat de dl Dan Diaconu. Ca să fiu mai clar, domnul cu pricina s-a așezat la masa dezbaterilor și a spus că îl reprezintă pe Nicolae Robu! Dl Gârboni a protestat și a remarcat că, dacă e așa, în locul său ar fi putut veni Florin Piersic. Ciudat este că doar trei dintre cei șase participanți au protestat față de o asemenea „invenție” nemaiauzită: Gârboni, Nodiți și Butuza. Poate că Domnul Orza era și el în poziția dlui Diaconu, adică aceea de a fi vorbit în locul cuiva. 
În locul celor trei protestatari, la viitoarele întâlniri aș veni cu un înlocuitor (candidat surogat!) sau, dacă nu aș ști ce să răspund, aș cere „să sun un prieten”.
Cam o asemenea eșuare în ridicol și derizoriu s-a petrecut azi! 

Calculul aritmetic al voturilor îl dă câștigător pe Adrian Orza. Nu e niciun secret că Ciuhandu a câștigat ultimele sale mandate grație unui bine organizat mecanism de influențare a pensionarilor. Domnia sa a știut foarte bine că doar cine votează contează. Așadar, e de așteptat ca voturile sale să treacă la Adrian Orza.
Această operație estetică de mărire a sânilor electorali e, de altfel, singurul punct tare al Domnului Orza. Foarte tare, ca să fim corecți! În rest, Orza duce în spate cojocarismul, acvariul din centru, mercedes-izarea excesiv de bronzată a centrului civic, imaginea dezastruoasă a Primăriei în mediul de afaceri.
Gheorghe Nodiți este un candidat inventat. Dincolo de valoarea sa profesională sau managerială, Domnia sa este, practic, un necunoscut. Îmi pare rău, dar PDL-ul nu a vut niciun candidat serios la primărie. Se poate presupune că nici nu  avut vreun interes câtă vreme fostul lider PD Dorel Borza nu a avut niciun interes să îl deranjeze pe Ciuhandu câtă vreme viceprimăria îi era asigurată. În plus, Nodiți are de dus în spate imaginea tot mai inconsistentă a PDL-ului. Ca plus, o campanie creativă, vie, foarte modernă. (Apropo, cine l-a sfătuit pe Robu în campania asta are cu ceva mai multă inteligență creativă decât un langoș!)
Ilie Bertea  nu e interesant ca persoană, ci în postura de candidat al PPDD. E de văzut dacă electoratul PPDD se va mobiliza la vot, pentru a  cum se va comporta la alegerile din noiembrie.  Marele miraj al alegerilor de acum constă în faptul că primarii PPDD vor putea, in fine, să dea bani grei la popor. (Eu sper doar ca poporul să ia banii ăștia și să nu se codească!) Să nu uităm; Domnul Dan a promis că va da 20 000 de euro dacă va câștiga. Dacă nu va câștiga, dar va intra bine în Parlament, nu va da nimic. Fiindcă, evident, nu va putea. Dar primarii vor fi la putere, așa că vor putea! Sincer, eu, în locul dlui Bertea, nu mi-aș dori să câștig!
P.S. Titlul cunoscutului roman al lui Mircea Eliade mi-a fost sugerat, pe de o parte, de coordonata accentuat fantastică a acestor alegeri, dar și de cadrul hindus. Așadar, sper doar să nu fim „hinduși” în eroare!