Arhive etichete: Băsescu

Hayssam, metastazul minune, e, din nou, pe cai!

Posted on by

Vă amintiți una din capodoperele arăbești ale perioadei lui Nea Nicu ce acoperea aproape în unanimitate peretele românului de bloc autohton?

Ați ghicit, este vorba despre carpeta cu frumosul titlu Răpirea din Serai.

Un arăbut, cam pirpiriu, cu o gagică aruncată ca o desagă peste șa, cu o pușcă în dreapta, sus, și cu stânga pe hățuri, călărind în goană tot mai departe de un pălățel care tre să fi fost seraiul.

Și un amănunt care mi-a rămas și acum în memoria afectivă, de parcă, în copilărie, aș fi fost voluntar la protecția animalelor: privirea obidită a marvei (animalului, în Banat), de atâta greutate prăbușită peste el.

Ei bine, cam asta e și povestea cu Hayssam.

Cu câteva nuanțe de adăugat: Hayssam nu e călărețul, ci huria (tipa, în arăbește).

Calul nu fuge de serai, ci se întoarce.

Călărețul nu e serviciile secrete românești.

(Din palat, eunucii cu fulare scumpe la gât, culmea, nu mai au nicio legătură cu Năstase!)

Non-Breaking News sau, poate, Breaking Non-News

Posted on by

Odată cu nefericitul accident al lui Nae Nicolae, aflăm așa: că victima a fost patronul unei echipe de fotbal, că a fost regele imobiliarelor din Ilfov, că a fost finul unuia din turma de becali, că a fost nașul lui Adrian Minune (fost Copilul), că a fost prieten cu Jiji, că a fost milionar tablagiu în euro (ar fi pierdut la cu Jiji, un teren de 10 milioane de euro), dar, mai presus de toate, că a fost Trecător.

Nu în sens biblic, ci în non-sensul codului rutier care spune că nu se depășește coloana ce așteaptă la barieră și, cu atât mai puțin, nu se trece printre barierele coborâte la trecerea de nivel.

Cu alte cuvinte un ins excepțional căruia îi plăceau excepțiile.

Să mă ierte Dumnezeu, dar, uite, cu prilejul (sic!) nenorocitului ăsta de accident, pot face și eu un clasament al instituțiiilor de care ar trebui să se teamă conducătorii români de limuzine de peste 100 000 de euro:

1. CFR-ul (locomotivele în mișcare accelerată),

2. Băsescul (eficient mai ales post suspendare)

3. DNA-ul

4. ANI.

5. Propriul partid.

A, să nu uit: până la proba contrarie, Nae Nicolae beneficiază de prezumția de nevinovăție!

 

De la monarhismul de Ștefan Gheorghiu, la monarhismul de fițe și clubbing

Posted on by

De fiecare 10 Mai probabil că românii meditează la ziua lor națională.

Atâta câtă mai e, atâta cât a mai rămas din ea. De fapt, 10 Mai e a doua zi de naștere a Regelui nostru!

Probabil că, după ce Regele Mihai va fi plecat la strămoși, nici din 10 Mai nu va mai rămâne ceva.

Fiindcă e limpede pentru toți că monarhia mai are încă susținători autentici grație persoanei Suveranului.

Am ezitat să scriu „susținători autentici”, dar cred că nuanța e necesară.

De câțiva ani, în România, alături de monarhiștii cei vechi, s-au ițit încă două noi categorii de monarhiști.

Una – formată din dușmanii lui Băsescu, înseamnă monarhiștii de play back, adică monarhiștii de Ștefan Gheorghiu. În mare parte, ei sunt cei ce salivează de bucurie că Principele Duda a reușit ceea ce nu a reușit Iliescu și Securitatea în primii ani de după 89. Sau care, – asemenea Varanului Voiculescu – instrumentalizează, de fapt profanează o instituție cum este Casa Regală.

A doua categorie e formată din monarhiștii de clubbing, de fițe care au impresia, probabil, că melodia cu monarhia rimează perfect cu pesedismul manglitor de caviar.

În fapt, ei sunt în perfect acord cu ikebana din decolteul târfulițelor cărora televiziunile noastre le spun cu delicatețe starlete; produc același dezgust ca și amestecul de crucioace între două ugere disperate.

Mă tem că monarhismul nu doar se manelizează tot mai mult, ci, mai ales, mă tem că familia regală a fost deja naționalizată de USL!

Gândirea fotbalieră, Băsescu, Ponta, Blaga, Udrea și chiar Antonescu

Posted on by

Mi-am început gazetăria scriind despre sport, mai precis despre fotbal.

Eram corector la un ziar din Timișoara, „Drapelul roșu”, înainte de 1989, când era greu să scrii ce gândești chiar și în sport.

Oricum, sectorul sport nu se compara cu alte domenii, unde textele erau igrasiate definitiv de limba și gândirea de lemn a propagandei comuniste.

Credeam, speram că, scriind despre sport, o să fiu (mai) liber. M-am înșelat.

Acolo, în mentalitatea devoratorului de sport, am descoperit un tip de gândire poate nu mai periculos, dar, în orice caz, mai intransigent și mai toxic: gândirea fotbalieră. Care se poate rezuma așa: ai noștri sunt cei mai buni; ai noștri nu greșesc niciodată; când pierdem, arbitrii sunt vinovați; suntem furați; toți au ceva împotriva noastră; adversarii din teren sunt dușmani pe viață și pe moarte și trebuie zdrobiți indiferent de mijloace.

Poate nu observați, dar suntem tot mai gladiatori în înfruntările noastre. Or, în luptele de gladiatori, nu există rezultat alb, de egalitate. Și nici victorie! Există doar UN supraviețuitor.

Gândirea fotbalieră e un creier care, în loc de craniu, are domiciliul permanent în tribună.

Gândirea fotbalieră nu nu vorbește, nu șoptește, cântă. Ea urlă, răcnește, scuipă, amenință, bate.

Spre deosebire de ideologie, care e apanajul vieții politice sau religioase, „gândirea fotbalieră” e omniprezentă.

Așa de pildă, părinții se raportează la copii în acest mod, grupurile etnice fac la fel, politicienii și susținătorii, ce să mai vorbim.

Să nu-i găsești absolut nicio scânteie de merit adversarului tău, asta mi se pare nu doar că ilustrează un asemenea instinct de tribună, ci chiar un deficit patologic. De sănătate mintală.

Poate că în virtutea unei asemenea delimitări am strâmbat din nas atunci când, de pildă, Traian Băsescu a dorit să își vadă fiica europarlamentar, când a fost mârlan cu unele jurnaliste, când s-a comportat mizerabil cu Regele Mihai (http://marceltolcea.ro/relatia-basescu-rege-a-trecut-prin-epoletii-de-colonel-ai-principelui-duda/) sau când a făcut exces de Udrea, când l-a îmbrățișat pe ridicolul Prin paul de Romania (http://marceltolcea.ro/de-ziua-republicii/). Cred că asemenea reacții sunt și un gest de protecție, fiindcă, în mod autentic, nu poți avea o relație de orice fel fără a simțo nevoia de a te delimita de unele gesturi ale unor personaje publice.

Dar am scris de bine, la vremea potrivită, și atunci când, de pildă, Ion Iliescu a semnat acordul Cer deschis cu Ungaria, în 1995, de fapt primul pas spre NATO și, să recunoaștem, momentul decisiv de ieșire din sfera militară a Rusiei.

Pe cale de consecință, iată, acum, sunt nevoit să recunosc un lucru pe care nu îl bănuiam prea curând: prin desemnările la Justiție, Victor Ponta a făcut exact ceea ce trebuia să facă.

Spre deosebire de Traian Băsescu care, cred, Nu trebuia să facă așa ceva!

Spre deosebire de Vasile Blaga care, la rându-i, cred, nu trebuia să facă ceea ce a făcut.

Spre deosebire de Elena Udrea care, cred, nu avea ce căuta acolo.

Spre deosebire de Crin Antonescu care, când vorbește, pare că citește sms-uri de la Dan Voiculescu.

Așadar, de câteva zile, sunt nevoit să constat că, pentru prima oară după mulți ani, nu mai „țin” cu nicio echipă din terenul politic!  

Poate fiindcă, sincer, nu înțeleg!

PDL, repetent la examenul Macovei

Posted on by

Dacă, din titlul meu, veți presupune cumva că sunt pe cale a saliva, parfumat, cu privire la competiția dintre Elena Udrea și Vasile  Blaga, vă înșelați.

Nici cariera politică a Doamnei Udrea, nici cea a Domnului Blaga nu mă înfioară prea tare. Am așteptat cu oarecare interes acest Congres numai și numai pentru a vedea câte voturi va primi Doamna Monica Macovei. Cu alte cuvinte, am fost curios să văd câți pedeliști vor vota împotriva Hoției. Ceea ce, tradus, înseamnă că am fost nerăbdător să văd dacă PDL-ul e capabil să dovedească – irefutabil (să iertați!) – că nu e un partid asemenea celorlalte: rapace, penitenciar, crocodilian.

Nu a fost așa! La 208-209 voturi din aproximativ 4500, e ca și cum ai da vina pe topping în cazul unei intoxicații cu înghețată.

Sigur că nu mă așteptam ca Doamna Macovei să câștige. O asemenea naivitate era exclusă din start. Doamna Macovei nu are nici avere și, mai ales, nu are niciun cadavru în pivnița Modroganului. Ceea ce vrea să spună că Doamna Macovei nu e șantajabilă, manipulabilă, obedientă și, pe cale de consecință, se află în total dezacord cu obiceiurile politice dâmbovițene. Într-un anume fel, acum, pot presupune acum că Doamna Macovei a fost un fel de transplant contra naturii, o aluniță regăsită buimac nu pe chipul formațiunii politice PDL, ci pe scalpul păros al acesteia. Un fel, o prezență decorativă ce colecta așteptările unui electorat intelectual naiv (uite un pleonasm!) și minoritar cantitativ, dar cu greutate la vocalize.

Principala mârâială cu privire la Macovei, de-a lungul anilor, a fost, mereu, că Doamna Macovei, din cauza naivității, nu este om politic, ci un naiv, ridicol, depășit om cu principii.

Or, în graba etichetărilor din logica prebacalaureatui, nu s-a înțeles că un om politic tocmai asta ESTE OBLIGAT să fie! Că asta constituie însăși esența lui!

Ca și cum principiile ar fi o rușine. Ca și cum politica ar fi știința răzgândirii prielnice.

Mă tem că lamentabilul eșec al PDL-ului în fața Doamnei Macovei e dovada definitiă, peremptorie a faptului că, în România, nu există o clasă politică, ci o mafie economică ce își trage infailibilitatea și seva din imunitatea parlamentară.

Iar pentru ca toate consecințele acestui Congres al PDL-ului să fie exprimate cu claritate aici, mi se pare onest să constat că FSN-ul anului 90 a reînviat întru gloria Securității lui Ceaușescu!

Premierul României nu va fi om!

Posted on by

De câteva zile, de când Băsescu a anunțat că nu-l va numi premier pe Victor Ponta, a apărut un nou sport: datul cu presupusul.

Unii pre-supun că viitorul premier va fi un trădător din USL-ime, alții, că un independent mai popular decât Stela și Arșinel.

Dacă e să ne luăm după sondajele cu burtă de Piedone, USL-oiul va câștiga, așa că Băse nu va avea ce face.

Drept pentru care Băse va face o desemnare ce îi va surprinde pe toți: va desemna pe cineva din liderii de necontestat ai alianței.

Dar nu un Om! Ci o sticlă!

Fiindcă rețeta USL e alcătuită din următoarele entități: PSD, PNL, PC, Antena 1, 2, 3, Realitatea TV, România TV.

Să ne bucurăm, așadar, că, in fine, vom avea un program și o viziune. O televiziune.

Dar adevăr vă spun vouă că nu va cânta cocoșul pistolului năstăsesc înainte de a se lepăda de Ponta, de trei ori, unul dintre tuburile catodice.

„Marș acasă”, în interpretarea Corului Fraier Român

Posted on by

După ce nu au reușit să atingă cvorumul de 50 la sută plus unul sau altul,  Antonescu și Ponta au țipat că Băse nu mai este legitim fiindcă împotriva lui au votat aproape 7, 5 milioane de români.

Cifra a devenit deja colacul de salvare în fața unei evidențe crunte: nu asta a fost condiția ca Băse să plece acasă!

Dar Gândirea Uslașă nu cedează și argumentul e trecut din gură în gură, transformânu-se, iată, în amenințarea unei revolte populare!

O revoltă față de cine? Față de CCR? Față de Băsescu? Față de Putere?

Ce ar putea oare CCR să pățească? Să o ia un tătic sau o mămică de bătaie otova, sine ira et studio?

Dar Băse? Poate vreun picior de la Badea sau o flegmă de la Canacheu?

Cum protestează Puterea de acum față de ea însăși în stradă? Sub forma unui război civil, așa cum a îndemnat Antonescu?

Cine este poporul? Cei 200-300 de urlători din Piața Universității și militarii lui Dogaru?

Sau cei care, la referendumul din 2009 au cerut parlament unicameral și reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 de aleși?

Pentru că tot ne batem în cifre cine e sau nu e legitim, să ne amintim puțin :

„Purtătorul de cuvânt al BEC, Marian Muhuleţ, a anunţat că la întrebarea “Sunteţi de acord cu trecerea la un Parlament unicameral în România?” numărul voturilor valabil exprimate la răspunsul “DA” a fost de 6.740.213, reprezentând 77,78%.

De asemenea, la întrebarea “Sunteţi de acord cu reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 de persoane?” numărul voturilor valabil exprimate la răspunsul “DA” a fost de 7.765.573, reprezentând 88,84%.”

Așa că, POPORUL, le-a spus deja marș celor care acum se fac că nu înțeleg și îi cred pe români niște fraieri.

Deocamdată, Ponta își ține capul pe umeri

Posted on by

Scriam, cu câteva ore înainte, că fotografiile cu Mona Pivniceru în Audi-ul năstasiot au un miros ciudat.

Miros a trădare. Se pare că RTV a trecut de partea dură a USL-ului, adică de partea lui Antonescu.

„Jurnalul național” îl atacă furibund pe Victor Ponta din cauza unui cuvânt ce produce frisoane teribile în USL: coabitare (http://www.jurnalul.ro/editorial/victor-ponta-ti-e-frica-sau-ai-innebunit-621259.htm)

Se pare că Dan Voiculescu și Crin Antonescu sunt, în acest moment, mai apropiați ca niciodată. Ceea ce, pentru liderul liberal, pe termen scurt, e explicabil, dar, pe termen lung – catastrofal.

În vreme ce Crin Antonescu își joacă efectiv ultima lui carte, Dan Voiculescu nu e neapărat disperat fiindcă, în funcție de alegeri, are șansa de a intra, din nou, în tot soiul de combinații.

Dacă Antonescu însă pleacă acum de la Cotroceni, el nu va mai reveni în veci acolo, candidatul USL numindu-se din secunda 2 fix Oprescu.

Pentru Ponta, dimpotrivă, eșecul debarcării lui Băsescu nu va avea neapărat vreo repercusiune majoră.

Cred că, în acest moment, Victor Ponta a înțeles foarte bine ceea ce i-a spus dirigintele Gordon. Ca, de altfel, și Băsescu, a cărui guriță a mult mai tăcută decât de obicei.

De observat, tot în acest context, că, în ultimele zile, Ponta nu a ieșit cu nicio declarație belicoasă cu privire la europeni sau americani. Ba chiar nu a făcut nimic din ce așteaptă voiculescienii să facă.

Are o carieră în față și a aflat, în fine, că, printre cei care NU au votat se află și Tanti Merkel.

Singurul lucru care ar complica puțin situația ar fi dacă Angela NU a votat în județul lui Dragnea.

 

Șocurile Olimpice de Vară

Posted on by

Șocurile Olimpice de Vară au început cu câteva luni înaintea Jocurilor Olimpice de vară.

Pentru a nu confunda cele două mari show-uri, facem câteva nuanțări absolut necesare.

Astfel, Șocurile Olimpice de vară au câteva probe specifice, cum ar fi:

100 km blat,

exerciții libere la cătușe,

proba de bârnă din ochiul lui Băse,

gimnastică ritmică de Rahova,

săritura printr-o Constituție,

„înnot” de CV,

tir și tiruri cu votanți,

volei și vot de plajă nudism.

Prețurile la biletele pentru copy sunt mai mici cu 50 la sută.

Orbii din camera cu fereastra spre mare

Posted on by

E limpede că opinia publică românească este împărțită în două: cei care îl susțin pe Băsescu și cei care îl vor jos pe Băsescu. Lumea e divizată din mai multe motive și nu cred că, în ambele tabere, sunt doar interese. Sunt oameni care îl urăsc visceral pe Băsescu sau care, la fel de inexprimabil, îl plac. Sunt unii care își simt amenințată libertatea, sunt alții care nu vor să fie luați drept proști.

Necazul e că ne află în situația din 1990, când politica ne-a isterizat peste măsură. S-au destrămat prietenii, familii, s-au stricat vecinătăți sau amiciții. Atunci era Iliescu, acum e Băsescu. Îmi e și acum rușine de unele reacții ale mele de atunci în numele respingerii regimului Iliescu. Din cauza asta, acum sunt mult mai precaut: evit să vorbesc cu amicii sau prietenii mei care sunt de altă părere decât mine.  Nu îmi plac nici cuvintele „paiață”, nici „epavă”, nici„laș”, nici „mincinos”. Mă jenează înjurăturile, flegmele și isteriile unor persoane care chiar nu câștigă nimic din plecare lui Băsescu.

Sunt personaje de calibru intelectual al căror comportament m-a dezamăgit nespus, dar nu pot să fiu decât mâhnit. Nu îi pot detesta. Sunt doar dezamăgit și constat că, imediat după 1989, lumea era mult mai clar împărțită. Nu sunt prea adaptat amestecului de acum în care surzii răcnesc, iar orbii scuipă jeturi fosforescente de primitivism din camera lor cu fereastra spre mare. Spre o mare moartă deja.