Principele Duda, furnizorul oficial de PSD al Casei Regale?

Obsesia din ultima vreme a Premierului de a se afișa în compania unor personalități publice poate fi interpretată, dincolo de grila unei (ușor infantile) psihologii,  ca un interesant moment politic. 

Din asemenea capricii se poate lesne deduce ori că popularitatea pe care sondajele de opinie i-o atribuie suferă de obezitate ori că Ponta și-a început campania la prezidențiale. Ori ambele laolaltă.

Dacă Ponta ar fi fost pradă unui banal exercițiu de imagine, eșecul penibil cu fotografia alături de Rege i-ar fi fost de ajuns.

Numai că, doar la 3 zile, Premierul a postat o fotografie de familie alături de un alt star: Ghiță Ciobanul.

Mare brânză (big cheese), am putea noi exclama în deplin acord cu profesiunea lui Ghiță.

Numai că trei detalii ale episodului Ghiță Ciobanul pot pune pe gânduri: Ponta și familia au făcut fotografia cu sibianul vorbitor la mobil nu într-un candid peisaj stânatic (cum ar veni, de stână), ci într-un decor saturat de steaguri și steme. Cu însemnele puterii, cărora le-a adăugat brandul ciobănesc al popularității.

În oglindă cu ceea ce ar fi dorit să transmită fotografia cu Regele, dacă Majestatea Sa nu ar fi fost la aeroport!

Mai mult decât atât, o fotografie trasă la indigocu ciobanul a făcut și „Delfinul” „rechinului” Voiculescu, ministrul Daniel Constantin.

Ceea ce, în plan simbolic, arată clar cum stau lucrurile în USL, mai ales că Ponta a și ținut să îi atragă atenția lui Crin că mai are încă un „Ghiță” în panoplia sa. Evident, alături de Sebastian Ghiță.

Al treilea „Ghiță” în povestea de față e un personaj înalt, rafinat, dedicat și excelent interpret al solemnității încoronate. Persoana care face și desface jocurile la Casa Regală: Principele Radu Duda.

Despre care se spune de multă vreme că ar fi furnizorul de PSD al Casei Regale. Dar și maestrul de ceremonii al celor mai absurde ikebane în care Majestatea Sa Regele Mihai a fost pus: așezarea la aceeași masă, ba chiar vizazi de Ion Iliescu și Dan Voiculescu.

Cel pe care îl bănuiesc că se află și în spatele Mesajului de Crăciun al regelui Mihai, un text în care descrierea Țării pare că se referă nu la România, ci la Elveția, o țară în care Regele s-a aflat în exil:

„Anul care se încheie a fost un timp al realizărilor, în ciuda urmelor crizei economice. Tănăra generaţie dovedeşte vigoare şi talent, iar o bună parte a românilor învaţă sau lucrează, cu cinste şi pricepere, în ţări ale lumii. Sectorul privat, ca şi întreaga societate civilă, se consolidează şi se dezvoltă, pe an ce trece.

Ţara noastră se îndreaptă cu încredere către valorile democratice şi ale libertăţii.”

Sigur, cu excepția Guvernului și a Parlamentului, cam toată lumea s-a îndreptat în 2013 către democrație și sper că și ambasadele să nu se fi simțit oarecum prostănace după acest discurs.

Dar, vorba unor băieți din filmele americane, Nice try!

Așa că, din nou, mă întreb: pentru ce a fost invitat Ponta la Săvârșin?

Pentru ca Radu Duda să primească ceva?

Sau pentru ca Ponta să îi ceară ceva de pe la curțile unde Ghiță Ciobanul se scrie Shepherd George?

 

 

În USL e vreme de Prigoană. Cine e Bahmuțeanca?

Într-un imaginar Guinees Book of Romanian Records, Familia Prigoană se distinge prin cea mai umflată glandă salivară din țară.

O dodoloață și asurzitoare glandă salivară, perfect reglată la intervale de câteva luni, când saliva devine tot mai vâscoasă dar, minune, se transformă în șampanie a împăcării.

Cam așa e și certurile din USL, unde „sindromul Prigoană” a buit exact în clipa în care Prigoană și Bahmuțeanu își arată din nou pe ecrane acutele, chiloții, piciorul de lemn și partea împuțită din karmă.

Iar șirul coincidențelor e foarte aproape de magia Crăciunului: gunoaiele din USL ies la iveală parcă pentru a fi reciclate de firma lui Silviu Prigoană, tensiunea dintre Crin și Victor e la Maximus (Delfinul Prigoană, adică), iar Ponta l-a pălit pe Bolcaș cu o Greblă în freză.

O singură deosebire însă face diferența dintre USL și cuplul Bahmu-Prigoană: deși dota lui nu îl prea recomandă, Crin vrea el să fie Prigoană.

 

De Black Tuesday (Marțea neagră) a politicii românești, reduceri de 100 % la pârnăiași

Așadar, în marțea care a tocmai a trecut, am consemnat următoarele:

1. Tanti J. (Justiția) era să își piardă și balanța, și cârpa cu care e legată la ochi.

2. Parlamentarii, în devălmăsșie, au dovedit că nu se tem de electoratul lor, de propria lor conștiință, ci de pușcărie.

3. Că minunatul USL se șterge la Courvoisier cu părerea celor care l-au votat tocmai pentru a stârpi coruția, așa cum au promis la alegeri.

4. Că îi doare în același coniac și de părerea ambasadelor.

5. Că ar fi foarte posibil să voteze o lege tip, improvizez, „Little Mouthe Embassies” (Ciocul mic, ambasadelor!”) în care insulta și calomnia ambasadorilor să fie pedepsite cu un nana din deget de către Lucian Bolcaș.

6. Că – aici sunt optmist – am câștigat câteva luni de seminormalitate în urma tentativei eșuate de suspendare a lui Băsescu. (Vă închipuiți ce făceau băieții ăștia până acum!)

7. Că Black Tuesday bate Black Friday fiindcă nu numai că reduce pușcăria cu 100 la sută, ci și albește: varani, năstași, gigi, Noi martiri ai Memorialului Durerii în Cur de Democrație, ce vor fi nemuriți, desigur, pe toate ecranele, de Lucia Hossu Longin.

8. Că mândrii votanți ai USL-ului se văd cam neclar în oglinda lor acoperită de flegme.

 

Când Guvernul Ponta se pozează cu Parada Militară, ca pițipoanca

Fiecare zi națională înseamnă, pentru mine, irosirea a încă unei ocazii de a fi mândru că trăiesc în România.

Pornind chiar de la semnificația momentului. Ce zi națională e aia în care minoritatea cea mai numeroasă a țării se află în postura de a se bucura, chipurile, de un moment dureros al istoriei ei?

Știu că ați tresărit deja și că, în intimitatea cugetărilor Dv., unii vor prearticula un gând despre faptul că EI, adică maghiarii, trăiesc în România și că, pe cale de consecință, trebuie să se conformeze situației. Iertată fie-mi comparația, așa ceva mi se pare a fi și un reflex de tribună de fotbal, și o eșuare definitivă în apele tulburi ale înțelesului de „a fi român”. Confuzia dintre etnicitate și cetățenie despre care e vorba, e toxică și rescrie încă mai apăsat decât o fac topometrii granița cu Spațiul Schengen. De fapt, cu lumea civilizată.

Ca să fiu sincer până la capăt, îmi cam displac zilele naționale ce scurmă belicos în gunoiul istoriei. Pe de o parte, asemenea momente emoționale întrețin o fantasmă și acutizează frustrările, pe de altă parte manipulează. Mai întâi, fiindcă distrag atenția de la problemele reale, acute, iar apoi fiindcă teleportează furia, agresivitatea față de adevărații vinovați într-un niciunde istoric unde zăngănesc săbii și paloșe.

Nu întâmplător asemenea zile festive adăpostesc, la pieptul neprihănit al sărbătorii, Parada Militară. Care, iată, în acest an, a fost cea mai costisitoare din ultimii  trei luștri. (Un lustru = 5 ani!)

De fapt, o paradă de un ridicol mizer pentru o țară ce nu are bani să crească alocațiile pentru copii nici măcar cu un leu! Drept pentru care cred că a fost o cheltuială complet inutilă și fanfaroană. Un fel de „pițiponcism” ( scuzată-mi fie barbaria) la nivel înalt unde locul telefonului mobil de fițe a fost luat de parada militară. Cu care Ponta și ceilalți s-au pozat pe un Facebook real, de 1 Decembrie.

Dacă îmi dați voie să alătur Zilei Naționale strădania lui Ponta de a ne vârî pe gât faimoșii 7 eurocenți la combustibili, aș concluziona așa:

Deocamdată, Ponta a intrat triumfător în Alba Iulia cu mare pompă de benzină.

Traseismul PPDD-ului seamănă tulburător cu un cadavru absent: al Elodiei, desigur!

PPDD-ul este un partid cameleon: asemenea șopârlăului, el nu are culoarea lui originală decât dacă stă pe un alt partid cameleon.

Așa se face că o cireadă de parlamentari pepedede-iști i-au tras clapa Domnului Dan și s-au cățărat pe cârca a două partide de la, culmea, Putere: PSD și PC.

Obișnuit cu cifrele mari, Domnul Dan, spaima ciocoilor — ăia din romanele lui Nicolae Filimon, desigur — a anunțat că va obține de la fiecare traseist câte două milioane de euro. Bani ce vor fi donați filialelor trădate. Sau, de ce nu, Vaticanului, să își facă post la Caracal. (Post de televiziune sau, pur și simplu, cum se face deja colo, post la mâncare, cu perje în loc de proteină animală.)

Eu chiar nu înțeleg de ce mai pleacă pepedede-iștii la USL-ul Ponto-Voiculescian! În Timiș, de pildă, au fost de la început acolo!

Nu au trebuit să plece fiindcă PPDD este un fel de manea a PSD-ului, din care să cineze cretinii, în loc de mezel.

Spre deosebire de PC care nu e decât o priză cu două găoaze contra naturii și prolapsate, ale lui Voiculescu.

Așa se face că ce a mai rămas din PPDD-ul din Parlament și PPDD-ul din teritoriu practică un traseism subteran, mult mai jegos decât cel de care luăm cunoștință — complet indiferenți! — la plecarea unor membri din Parlamentul României.

Ceea ce, exprimat în găselnițele Domnului Dan, seamănă tulburător de mult cu  un cadavru absent: al Elodiei, desigur.

Asta fiindcă, fizic, corpurile pepedede-iștilor rămași încă nu sunt de găsit în partidele de la Putere, dar dovada că au murit este că spiritul lor ne vorbește, straniu, misterios tot din PPDD.

O altă cioacă specifică. Un Cioacă, o cioacă, totuna e!

Laura Georgescu, șefa CNA, se află, „temporal”, în „in-absolvență” la limba română

În cadrul Zilelor Naționale de Trântă cu Presa a ținut să fie pontată și Doamna Laura Georgescu, șefa Consiliului Național al Audiovizualului.

Domnia sa, reputată (sau doar putată) specialistă în Relații Publice – asemenea Domnului Ghiță ce are relații foarte publice cu Premierul – a ținut să spună, cu privire la articolul 81, paragraful 3 al Codului Insolvenței, că „suspendarea este temporală”. „Temporară”, evident, dar  asta e o altă poveste.

Poate că a fost o scăpare de exprimare, lapsus linguae. Poate, zic, dar nu e deloc sigur fiindcă Domnia sa a mai cuvântat după aceea, prilej cu care ar fi avut ocazia să își corecteze paronimul.

În acest non sens, nu ar fi rău ca Doamna Laura să „învestească”, „temporal”, câteva minute pe zi pentru a consulta dicționare.

Radu Mazăre: un „idiot” a cărui constanță de „prost” face mereu valuri

Cuvântul „prost” din limba română se aseamănă cu „idiot” din limba engleză: prost înseamnă și „om simplu, de rând”, „ignorant”, ca și „idiot”.

Vă mai amintiți, sper, faimoasa replică a lui Vodă Lăpușneanu „proști, dar mulți”.

Literatura saxonă de specialitate e plină de „Idiot’s Guide” din diverse domenii. de la computere până la alimentație sau cine mai știe ce.

Ideea de bază e că în asemenea cărți pentru „idioți” se face o alfabetizare în domeniul respectiv  și se explică pe înțelesul tuturor.

(http://www.barnesandnoble.com/s/?series_id=157674)

Nu știu dacă nu cumva ar trebui un Ghid al Idioților și pentru vocabularul limbii române pentru „idioții” din toate domeniile.

Fiindcă, de pildă, Domnul Radu Mazăre a eructat astăzi un enunț războinic la adresa lui Crin cu privire la declarația de avere, declarație din care spicuim:

“… la cum cunosc eu populația liberală și libertină a Constanței, nu va vota un președinte care susține așa ceva”.

Dacă un cititor superficial ar putea conchide că libertinii sunt un fel de tineri liberali fenechiști ce fură transformatoare în cluburi și discoteci, ei bine, se cam înșală.

DEX-ul ne indică sensuri ce nu se potrivesc deloc cu liberalismul, dar se potrivesc ca o mănușă de scafandru social-democrat cu activitatea primarului Mazăre:

LIBERTÍN, -Ă, libertini, -e, adj. (Adesea substantivat) Care sfidează regulile decenței și ale moralei; indecent, ușuratic, desfrânat. – Din fr. libertin, lat. libertinus.

 

Nu de Nini Săpunaru, ci de Mini Șamponaru are nevoie „cel mai curat guvern al României”

Dacă ai fost vameș, e bine să treci de cealaltă parte a străzii când vine vorba de o funcție oficială în politică/guvernare.

Dacă ai fost Șef peste Vamă, e de așteptat să fii, vorba lui Blaga, „mut ca o lebădă”. (Ambii Blaga sunt băgați aici!)

Așa că nu știu dacă nu cumva Crin Antonescu l-a propus pe Nini Săpunaru tocmai pentru a-l forța pe Băsescu să îl refuze din nou.

Asta pentru ca momentul ar crea o nouă tensiune și, cu acest prilej, Anto — numele de stand up comedy al Domnului Căcărău — ar putea răcni nemilos cu textul, în rimă albă, „suspendare și sabotaj”.

Înjunghiaților de indignare de la PNL li s-ar alătura, imediat, Antenele cu jumătate de ochelari, astfel că Ponta ar fi pus în jenanta situație de a nu da curs unei noi crize.

Numai că Ponta știe foarte bine asta și, ca atare, le cere liberalilor o candidatură „curățică”.

Cam așa cum erau slujnicuțele în casele boierești din interbelic: fără carte, dar cu acces cotidian la igienă!

 

Liposucția de nevinovăție

Constituția României — adică hârtia aia care li s-a cimentat în curul tuturor milionarilor politici aborigeni — spune, la art. 23, pct. 8:

Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este nevinovată.

Frumos, înălțător, profund democratic, mai ales.

Cu un singur amendament: dacă este vorba despre cetățeanul de rând, despre Anonimul Ion Ion, năcăjitul care nu are nici măcar de tren până la judecătorie, darămite pentru haite de avocați-politiceni-rector-decani-hingheri.

Fiindcă, în cazul unor Năstași, Becali, Fenechii, mă tem că prezumția de nevinovăție se întinde și în post mortem-ul executării sentințelor.

Ce se întâmplă însă cu acest caz în care judecătoarea Veronica Cîrstoiu ar fi primit peste un milion de dolari și care are, în poșetuță, alte procese cu sentințe definitiv rău puturoase?

Mai poate funcționa, de pildă, încă o dată prezumția de nevinovăție pentru ea? Dar Dinel Staicu? Dar pentru cei care au cotizat și au scăpat basma curată la Veronica noastră?

Eu cred că, de urgență, în aceste cazuri ar trebui executate câteva operații de liposucție.

Liposucție de nevinovăție!

Dacă vom avea neinspirația să privim o secundă rezultatul unei asemenea extracții, s-ar putea nu să vomităm, ci să borâm.

Dar prezumția de vomă e unanim fiziologic acceptată în politica românească.

Mic tratat despre igiena popularității politice

Deși afară e mai cald decât în uterul unui șaorme de la mama ei, din deșert, sezonul băilor de mulțime ale lui Băse continuă să dea fiori cam reci suspendacilor.

Astăzi, de pildă, Antena 3 (trei cu executare, sper!) a ratat să ne ciuvicească un tril despre cum Dictatorul și-a făcut poze cu niște, evident, băsișți sibieni. Care, culmea suspendării clopului de regiune, l-au dotat și cu un asemenea accesoriu.. (Știți ce spun ciobanii din zonă când se pozează? Cheese, of course!)

Fiindcă îmi place enorm sintagma  „baie de mulțime”( o copie lingvistică după francezul „bain de foules”), nu mă pot abține să nu mă mir de ce, de pildă, Crin Antonescu nu se igienizează și el la popularitate cu, măcar, „un duș de mulțime”.

Așa, ar avea și avantajul de a fi unul dintre cei 9 milioane de „români curați, în lumină, în picioare” de la referendum.

Dacă, desigur, „dușul de mulțime” nu ar avea loc prea târziu, seara sau, doamne ferește, la crăpatul zorilor, când ziua e mică și se luminează cam după 8.