Pornind de la un articol al Dlui Pleşu despre Dl Becali în ultimul nr. al Dilemei Vechi

* Naturaleţea şi bucuria cu care Gigi Becali a descoperit că face filozofie fără să o fi ştiut până acum m-au făcut să meditez încă o dată la faptul că ne (re)tragem dintr-un popor de ciobani. Mioriţa rămâne un personaj mereu actual şi, o dată cu celebra iluminare becaliniană, corectitudinea politică europeană ne-ar obliga să îi aşezăm alături şi aspectul său masculin. Pe care mi-ar plăcea să îl numesc nu banalul Berbec, ci Mioriţul. Ontologic vorbind, Mioriţul este un animal ovin de parte masculină care produce lână într-un mod aprioric — adică total kantian — urmând politica propriei sale rase. Din punct de vedere politologic însă, lucrurile încep să pută a camembert, fiindcă un asemenea gest face orice ovină, fatalmente, rasistă, deci extremistă. * Dar eu nu vreau să minimalizez străfulgerarea intelectualistă a patronului Stelei, ci efectiv mă întreb dacă nu cumva atitudinea tot mai filozofică a patronului Stelei nu se va regăsi şi pe terenul de fotbal. Astfel, mă chestionez în sudină dacă nu cumva milionarul (în dolari, pentru cititorii străini!) nostru nu va aprofunda filosofia existenţialistă a libertăţii meditând asupra sintagmei „lovitură liberă”. Sau poate că, de acum înainte, va tresări apocaliptic la auzul deja banalizatei formule „fluier final”. * Rămânând pe terenul de iarbă al fotbalului — odinioară loc de răsfăţ gastronomic pentru mioare (cu excepţia Doamnei Roman!) —, aş remarca o dată neagră şi cârlionţată trecută în tăcere. Fanii lui Gheorghe au comemorat în decembrie câţiva ani de când Andrei a fost arestat pentru un metaforic consum de iarbă. Şi uite cu acest gând, îmi trece prin minte că nu se puteau găsi versuri mai potrivite pentru o clinică de dezintoxicare decât acestea : „De trei zile-ncoace/Gura nu-ţi mai tace/, Iarba nu-ţi mai place./ * Fiindcă, nu ştiu dacă aţi observat, una dintre calităţile românului este vorbirea continuă, dacă se poate şi cu măscări. * „România este o ţară cuprinsă între 18 şi 20 de grade longitudine estică şi produce îndeosebi grâne, lemn, eseuri, spanac, oi, petrol şi ascultători de conferinţe; orice român este capabil să ţie conferinţe despre orice subiect… De altfel, între Dunăre şi Carpaţi totul este eseu. Şcoala, administraţia, parlamentul, guvernul, aviaţia, cultura şi fotbalul”, scria Camil Petrescu în jurul anului 1930.