Venețienii din România au mai pățit-o fiindcă nu au votat comuniștii

Posted on by

Nu știu câți români știu că în județul Brașov există o localitate numită Veneția de Jos.

Probabil că locuitorii ei se numesc venețieni, dar dincolo de potrivirea ciudată, vă semnalez câteva informații ce au legătură cu votul de astăzi, găsite pe pagina de Wikipedia în limba română:

„Veneția de Jos a fost centru de comună până în 1947, dar, întrucât în timpul alegerilor din 1946, a avut loc o mare revoltă a sătenilor, deoarece oamenii nu erau multumiți de felul în care se vota, drept pedeapsă, după multe arestări ordonate de către comuniști, s-a dispus mutarea Primăriei în satul Părău, unde este și astăzi.”

Oare câte Veneții ale anului 2014 stau în laguna „unificatorului” Ponta?

 

România se rupe în două: Republica Tinerilor Români vomită România lui Ponta!

Posted on by

Dacă România se despică în două, de duminică seara, eu mă mut în Republica Română a Tinerilor.

A tinerilor care s-au trezit.

A tinerilor care au înțeles minciunile  PSD-ului și ale tuturor celorlalte partide.

A tinerilor care disprețuiesc găinăria unui plagiator.

A tinerilor care s-au săturat să plece din țară.

A tinerilor care cred în Dumnezeu și nu folosesc Biserica asemenea unui mop.

A tinerilor cărora le-a amorțit mâna întinsă.

A tinerilor care  vor ca viața lor să fie, în fine,  trăită de ei și nu prin nesimțiții baroni din toate partidele.

A tinerilor care s-au săturat  de toată mizeria unei mafii ce le sugrumă, în fiece noapte, Ziua de Mâine!

 

 

Iohannis la primul Best Of

Posted on by

Avantajul lui Iohannis față de Ponta în aceste dezbateri vine din faptul că el nu trebuie să dovedească neapărat că îl poate bate pe Ponta, ci că îi poate ține piept în mod onorabil.

Așa se întâmplă cu candidații ale căror voturi vin nu neapărat prin elecțiune directă, ci și prin ricoșeu.

Asta am înțeles abia ieri seară după reacțiile celor scrise în postarea mea iritată despre prestația lui Iohannis de la Realitatea TV.

Astă seară, echipa din jurul lui Iohannis a făcut ceva ce mi se pare inteligent și eficace: i-a spus lui Iohannis să nu se lase dus în cifre și să nu intre în hățișul demonstrațiilor, ci să pună în evidență o singură idee ce nu se poate doar verbaliza, ci, mai ales, dovedi. În speță, corupția endemică din PSD ce, trebuei să spunem, bate la fund de departe corupția din alte partide.

Așa că, în loc de o cursă între doi oameni ce promit, Iohannis l-a întrebat simplu pe Ponta dacă e de acord să îngroape definitiv legea amnistierii înainte de turul doi.

A întrebat asta de foarte multe ori și, cum s-a văzut, Ponta a lăsat garda jos și a tăcut mâlc. Asta fiindcă dacă ar fi fost de acord să convoace Senatul pentru un asemenea vot, baronii l-ar fi oferit MacDonalds-urilor, iar Antenele l-ar fi reîncarnat, de viu, în confetti lansate din tuburi de Zewa.

Iar ultima întrebare a arătat și că Ponta își risipește miștoul și tupeul tot mai involuntar olfactiv: așa cum scapă stomacul de gaze prin partea de jos.

„România lucrului bine făcut” începe cu „Discursul candidatului bine pregătit”

Posted on by

Dragă Domule Klaus Iohannis,

Ați mers la întâlnirea cu Ponta ca și cum ați fi mers la o bere.

Grav, riscant, iresponsabil, prostesc.

După turul I, ar fi trebuit să știți că nu mai sunteți proprietarul Dv. în materie de apariții publice.

Eu, adică unul dintre cei care și-au pus cam toate speranțele în victoria Dv., în ciuda tuturor nuanțelor din trecut, m-am simțit trădat de felul în care ați abordat o întâlnire cu o asemenea miză. Pe care, în cel mai bizantin și dâmbovițean stil, ați improvizat-o nepermis.

Prea adesea ați fost asemenea lui Ponta în fața lui Băsescu: un pisicuț care avea în paharul de apă singurul aliat. Din păcate, ați făcut figura unui român semihabarnist din diaspora ce macină o limbă de lemn la un examen-concurs la un cămin cultural de la țară.

Nu știu cine vă consiliază, dar vă consiliază prost. Dacă Dv. nu vreți să vă lăsați consiliat e și mai prost. Adică de prost augur. (Apropo, D-na Gorghiu e o lamentabilă comunicatoare și o cenușie vorbitoare de limba română!)

Așadar, ați dezamăgit și ați pierdut nu voturi, ci speranța a mulți votanți că, după masca Dv. de neamț taciturn, moderat și calculat,  s-ar afla ceva consistent.

Pornind de la o mitralieră

Posted on by

Omul zilei de azi este inventatorul celebrei puști-mitralieră, Mihail Kalașnikov, născut într-un 10 noiembrie 1919.
Titlul zilei: cartea aceluiași, scrisă în colaborare cu Elena Joly, „Viața mea în rafale”.

Un titlu tare de tot, foc cu foc.

Ceea ce mă face să mă gândesc la câte un titlu adecvat pentru politicienii români.

Așa că, lui Crin Antonescu — ce din nou îmi reconfirmă, dacă mai era nevoie, nano-caracterul! — i s-ar potrivi „Viața mea pe un pat de pușcă”.

Iar Elenei Udrea, un previzibil „Nu mai apăsați pe Cocoș”.

Pentru știm noi cine, că „e mulți”, „Pe țeavă. Către bulău!”

 

 

Despre cele două Românii ce votează

Posted on by

Votul din primul tur a configurat două Românii despărțite aproximativ de Carpați: una — pesedistă, cealaltă — antipesedistă.

Încă de aici nuanțările sunt necesare. Dacă putem vorbi despre o Românie pesedistă, despre una iohannistă, e mult mai greu. Asta fiindcă cei dincoace de munți, adică ardelenii și bănățenii au votat masiv și cu Macovei, Udrea sau Hunor.

O aproximare — pripită și emoțională — cred că e și povestea cu granițele de dinainte de 1918. Votul din Caraș-Severin și Hunedoara a fost majoritar roșu.

Iar aceste două contraexemple ar trebui să mai tempereze și din eterna prostioară cu privire la superioritatea morală sau socială a ardeleanului/bănățenului în fața muntenilor sau a moldovenilor. Dacă nu s-a înțeles deja, am să atrag atenția că bănățenii din Caraș-Severin au votat exact după același model din Muntenia profundă: după cum a dorit baronul local. Or, se vede treaba, Și Sorin Frunzăverde, și Dragnea au același partid, cu diferența că Frunzăverde e un liberal mai roșu decât arată numele.

Așadar, cred că mesajele cu privire la cele două Românii sunt contraproductive fiindcă, acum, nu e vremea nuanțărilor și a despărțirilor ideologice sau de oricare altă natură.

Culpabilizându-i în bloc pe munteni și moldoveni, se va produce și a reacție a celor care fie au votat cum le-a cerut conștiința, fie sunt indeciși și ar putea vota cu Iohannis.

Nici oltenii, nici teleormănenii, nici moldovenii nu au grupa sanguină pesedistă. Ca dovadă, votul din orașe a fost mult mai echilibrat decât am așteptat. La țară însă, acolo unde e România profundă, ei sunt dependenți de primari atotputernici care i-au amenințat, i-au șantajat și, de ce nu, chiar i-au convins.

Așadar, cele două Românii sunt, de fapt, o Românie ce poate vota în deplina libertate a conștiinței și, o a doua, căreia votul îi este confiscat, cumpărat, violat.

 

De la Udrea şi Macovei, încă aştept un îndemn clar, nu pisiceli!

Posted on by

Cred că un semnal foarte serios de coeziune (nu de unire!) a Dreptei ar fi trebuit să vină deja de ieri dimineaţă, din partea Elenei Udrea şi Monicăi Macovei.

Dacă nu vine de la ele, atunci de la cine?

Dincolo de orgolii, dincolo de trecut şi de nuanţele ce le despart de Iohannis, cele două candidate ar fi trebuit să fi spus limpede şi apăsat:

“Îi îndemn pe cei care m-au votat să iasă la urne în turul doi împotriva lui Ponta!”
Dacă nu fac asta, îmi pare rău să constat că povestea cu principiile şi cu România se cam duce dracului.

Ce nu știm încă despre turul 2 al alegerilor și cum ar putea pierde Plagiatorul

Posted on by

Vă reamintesc un banc din vremurile ceuașiste ce spune așa: Dacă la noi e atât de bine și la ei (la capitaliști) e atât de rău, de ce la noi e atât de rău și la ei atât de bine.

Ce vreau să spun eu aici cu un banc în zilele astea de tristețe? Taman ce spune bancul. Dacă ei, adică PSD-ul,  sunt atât de siguri că vor câștiga, de ce au fost atât de triști la anunțarea exit poll-urilor?

Răspunsul e foarte simplu: fiindcă PSD-ul știe ceva ce noi nu știm.

Iar acest lucru misterios pe care îl pot bănui se poate referi la următoarele:

1. Arestările ce vor urma în Dosarul EADS unde pot apărea surprize buimăcitoare.

2. Arestări sau anchete în rândul celor din Dosarul Referendum 2012.

3. Venirea Angelei Merkel în România.

4. Numirea, de către SUA, a unui ambasador la București.

5. Luptele interne din PSD, așa cum s-au observat din harta voturilor în unele zone.

6. Date noi din „Dosarul Ponta” care ar putea repune totul în discuție.

Ultima ipoteză explică și scorul surpriză al lui Tăriceanu, la care au contribuit nu doar liberalii trădători, ci și pesediștii, anteniștii, uneperiștii. Dacă Ponta pleacă, rămân să se înfrunte Iohannis și Tăriceanu.

Poate că speculațiile mele sunt „adolescentine”, dar vă invit să nu uitați un alt fapt extrem de discret: capitala României și a Europei de Est e la Deveselu.

Schizofrenia și ticăloșia unor liberali dă roade

Posted on by

Manechinul Tăriceanu a luat un procent mult peste ceea ce nu a făcut, spus, murmurat în campanie. De unde a avut atâția bani e un lucru la fel de misterios.

Pe deplin explicabil e faptul că liberalii-uslași au votat cu el  și speră că vor fi răsplătiți.

Cert e că Ponta va anunța în curând că îl va numi prim-ministru pe Tăriceanu și, în acest fel, USL-ul se va reface în sufletul celor din teritoriu.

Iată de ce trădarea din trecutul apropiat a liberalilor e foarte posibil să ne tragă în prăpastia unui partid cinic, hoț și ticăloșit până la greață.

 

Cele șase/opt Românii ce votează

Posted on by

Prima dintre Românii este cea de acasă: contradictorie, eterogenă, pulverizată de toate pasiunile politice cu putință.

A doua dintre Românii este România de dinafară: conștientă că votul contează, înstrăinată de țară, exigentă, bănuitoare, dezamăgită de țară.

A treia Românie este cea a bătrânilor: majoritar pesedizată, speriată că nu vor mai primi medicamentele compensate, mulțumită cu puțin, vag xenofobă, apostol al concordiei și păcii în societate, în paradigma Ion Iliescu.

A patra Românie este cea a tinerilor: antisistem, apolitică, dezabuzată, nevrozată, lipsită de orice speranță, stângistă prin ricoșeu, dar acum antipontistă prin definiție.

A cincea Românie este cea urbană: jumătate din România cea de acasă.

A șasea Românie este cea rurală: dependentă de puterea locală, oricare ar fi aceea.

Dar, înainte de toate aceste Românii, votează România celor care aleg cu mintea și România celor care votează pentru a evita pușcăria.