Ultimii ani ai secolului trecut şi primii 12 ai celui prezent au adus un exces de zel apocaliptic.

Mai de fiecare dată, previziunile sumbre se împleteau cu tot soiul de consideraţii privitoare la soarta omenirii. Astfel, finele lui 1997 a reprezentat culmea pesimismului astrologic fiindcă 1998 ar fi însemnat nici mai mult nici mai puţin decât de trei ori cifra Fiarei — 666!

Aproape de fiecare dată s-au făcut trimiteri la cele mai autorizate instanţe în materie, cum ar fi Nostradamus sau Profeţia Papilor. S-a spus însă mult mai puţin, de pildă, că Nostradamus a dat greş în ceea ce priveşte anul 1997 când — conform unor unanime interpretări a celebrelor sale centurii — ar fi urmat o catastrofă pentru întreaga umanitate. De altfel, ultramediatizatul Nostradamus a devenit de mult un soi de loc comun pentru ceea ce s-ar numi cultura din ziare. Poate că ar fi interesant de aflat pentru publicul doritor de senzaţie că există şi alte instanţe mult mai exacte în previziunile lor. Dintre ele, americanul Edgar Cayce (1877-1945) a prezis că crahul bursei cu o exactitate de ceas elveţian — aprilie 1929, moartea a doi preşedinţi americani în exerciţiu (Roosevelt şi Kennedy) şi finele celui de-al doilea război mondial în 1945. Să fim însă exacţi până la capăt şi să spunem că a dat şi el greş atunci când a avut viziunea unei cataclisme naturale în urma cărora oraşele Los Angeles şi San Francisco ar fi urmat, înainte de 1998, să dispară de pe faţa pământului.

Un alt american, Michael McClalan, interpretează tot catrenele lui Nostradamus şi se referă la catastrofa oraşelor de mai sus. La care s-ar adăuga o scufundare parţială a Angliei, invadarea Croaţiei de lumea arabă şi Cel de-al Treilea Război Mondial ce urma să înceapă în primele opt luni ale anului 2001.

Cât despre mayași, iată că nu mor bănățenii când vor mayașii, după cum îmi scrie un prieten vechi, Ali Baeram.