Oricum am lua-o, Băsescu s-a făcut de rahat.

Taman acum, la final, s-a înecat ca țiganul la mal.

O spun/scriu asta cu mare amărăciune fiindcă am crezut în el așa cum pariezi pe un cal de curse.

În raport cu ceilalți lideri, mi se pare că este singurul om politic din ultimii 20 de ani despre care eu cred că nu s-a înșelat niciodată în problemele mari.

A avut rateuri în cele de mijloc, iar în cele de sub curea este catastrofă. (Cât privește relația cu Regele sau cu caraghiosul de „prinț” Paul, am avut reacții vegetative…)

Dar, din nou, în ciuda tuturor reproșurilor, pentru mine continuă să fie instituția pe care te poți bizui atunci când România face febră delirantă la democrație.

Ăsta e omul, dar tocmai un asemenea transfer de încredere îl face extrem de fragil.

De la Crin Antonescu, de la Tăriceanu sau de la cine o fi mai rămas din palida opoziție nu ai ce aștepta fiindcă ei își schimbă caroseria săptămânal, după cum bate vântul.

Așa că nu pot accepta scuza lui Traian Băsescu cum că fratele Mircea e matur și nu îl poate controla. Exact așa cum a ieșit de șpe ori să spună cum că unul sau altul dintre jegurile politicii românești au strivit becul, ar fi trebuit să apară în presă cu o declarație de felul: „Fratello, bagă-ți mințile-n cap!”

Așa că sunt dezamăgit și total sceptic cum că povestea lui Mircea Băsescu nu e așa cum pare.

Sigur că mă umple de scârbă povestea cu Antena 3, cu Abraham, cu „virtuosul” Tăriceanu, dar nu asta e discuția!

Și ,mai ales, mă tem că Opoziția tocmai a scăpat în clozet refrenul cu corupția din România.