Kim Ki -duk este, în momentul de față, cel mai important regizor de film sud-coreean.
Două dintre filmele sale – Spring, Summer, Fall, Winter and Spring și 3 Iron, se află în play list-ul meu de filme recente.
Astă seară, în loc de Dansez pentru tine, am ales unul dintre filmele lui ce rimează cu Mă prostituez pentru tine: Samaria.
Un film buimăcitor despre parabola bunului samaritean.
Pe scurt, două eleve de liceu din Coreea de Sud vor să plece în Europa și, pentru a strânge banii, una dintre ele se prostituează.
Cealaltă, fiica unui polițist scăpătat, este de o rigoare morală inflexibilă și acceptă cu greu sacrificiul prietenei care se întâlnește cu tot soiul de indivizi – pe care îi iubește – în obscure camere de motel.
În cursul unei întâlniri „dulci”, polițiștii intră în camera de motel, iar eleva se aruncă pe fereastră.
Ceea ce urmează, partea a doua, este minunată: inflexibila ei prieteneă îi caută, din agenda celei decedate pe toți clienții cu care se va culca și, pay attention, le va înapoia banii.
Partea a treia începe în clipa în care tatăl află ce face fiica lui.
Din afară, lucrurile stau în Infern!
Dinlăuntru, Păcatul e altfel. Poate fiindcă puterea creștinismului stă în această insondabilă, atotputernică și peste fire putință de a fi iertați de un Dumnezeu Iertător.
P.S. Ați observat că nu vă povestesc sfârșitul?