Sire,

Cum bine știți, în ultima vreme noi, Românii, traversăm o perioadă nefericită.

Vedem cum sărăcia se adâncește, cum leul se prăbușește, cum ura și dezbinarea se propagă mai lacom decât incendiile de pădure.

Unii dau vina pe anumiți lideri, alții speră de la alți lideri, alții privesc spre Biserică. Biserica însă tace, oamenii nu mai înțeleg nimic, alții cred că au înțeles totul și că nu mai e nimic de înțeles.

Majestatea Voastră însă a avut mereu înțelepciunea să vorbească despre principii, și nu despre indivizi.

Iată de ce îndrăznesc să vă rog, Sire, să ieșiți din tăcerea Voastră mustrătoare și să ne spuneți dacă mai există principii, dacă ele au fost întinate sau dacă istoria noastră mai curge în matcă.

Pe mine m-ar ajuta mult să înțeleg!

Și m-ar ajuta să înțeleg dacă nu cumva greșesc atunci când, în gând, îmi îngădui o infimă mustrare față de Majestatea Voastră fiindcă, deocamdată, nu spuneți nimic!