Vestea că Domnul Titu Bojin este preocupat de artă e, pentru mine, una dintre cele mai înduioșetoare aflări din ultima vreme.
Astfel, într-o declarație publicată recent, Domnia sa spune așa:
„Va trebui să găsim soluţii să impulsionăm puţin activitatea la Muzeul de Artă, vizavi de ce se întâmplă acolo. Nu m-am implicat deloc în control, nici domnul Tolcea nu poate să spună că am avut vreo vorbă urâtă cu dânsul. Nu vreau să fac nici un fel de analiză, nici dacă-i corectă nota, nici dacă-i prea mică sau prea mare. E dreptul domnului Tolcea să fie supărat. Au trecut procedurile ce trebuiau făcute. Urmaşul domnului Tolcea la Muzeul de Artă va fi un om mai bine pregătit, cel puţin teoretic. Voi numi pe cineva interimar. Analiza a fost făcută la toate instituţiile de cultură, nu a fost un control dedicat, dacă era aşa puteam să-l fac de acum un an. Muzeul trebuie să fie mai prezent în viaţa culturală, nu numai Muzeul de Artă, toate instituţiile, trebuie să ajutăm la atingerea obiectivului de Capitală Culturală a Europei. Mă voi ocupa de toate instituţiile, nu numai de Muzeul de Artă”.
Cum consecințele evaluării mele ca manager al Muzeului sunt foarte clare, iar relația mea instituțională cu Domnul Bojin va lua sfârșit, aș dori să precizez câteva lucruri:
1. Apreciez, realmente, fără nicio ironie, politețea pe care Domnul Bojin a dovedit-o în raporturile instituționale și personale. Atunci când am avut prima și, de fapt, ultima noastră discuție, în august 2012, nu s-a comportat ca un șef ce putea foarte ușor să mă umilească nonverbal, desigur, de la înălțimea proaspătului său procentaj de învingător.(Fiindcă tot ne despărțim, instituțional, îl îndemn, de asemenea, să creadă că nu am spus unui jurnalistuț că nu mă poate schimba fiindcă am prieteni în PSD! Ar fi fost o mitocănie!)
2. Domnul Bojin mi-a spus, atunci, politicos, că nu putem colabora fiindcă avem opinii politice diferite și a invocat faptul că, în campania electorală, am fost alături de Domnul Ostaficiuc la una din întâlnirile publice. Recunosc, motivele mi s-au părut ipocrite fiindcă Domnul Bojin a fost director la Ape și sub Ostaficiuc, între 2005 și 2010. În plus, dacă apele nu au prostul obicei de a circula doar pe malul stâng când e PSD-ul la putere, cum aș putea eu expune, de pildă, doar artiști dreptaci ori stângaci , în funcție de regim? Iată de ce nu înțeleg chiar deloc de ce acum este ipocrit și spune public că nu a dorit să mă schimbe! Evident că a dorit să plec de la muzeu fiindcă nu sunt pesedit sau liberalos și fiindcă, lucru de neimaginat, scriu și spun ce gândesc! Asta în loc ca eu să fi trecut frumos la unul dintre partidele din USL sau, măcar, să organizez o expoziție de calorifere cu marșarier.
3. Pe Domnul Bojin, țin să spun de asemenea, că, uman, îl înțeleg că a vrut să mă schimbe! Nu numai că, așa cum mi-a reproșat, cu delicatețe! am scris și voi scrie pe blog ce cred despre Ponta, Antonescu sau cine știe ce individ! De ceva vreme, scriu la „Evenimentul zilei”, o publicație cam băsistă. Toate acestea în locul unei tăceri precaute! Din păcate, se pare că am o problemă greu de digerat în zilele noastre: am, cum s-ar spune, principii. Nu mari, nu grozave, ci doar niște fixuri pe care, dacă le-aș ignora, m-ar face să mă simt mult mai rău decât mă simt acum, când Domnul Bojin mi-a scuipat, prin „chelnării” din comisie, nota de 5,89!
4. Știu foarte bine că Domnul Bojin nu e chiar capul răutăților în povestea asta! Dumnealui doar a girat simulacrul acesta de evaluare fiindcă cineva vrea cu tot dinadinsul să fie încoțopenit director la Muzeul de Artă! Știu și că i s-a forțat mâna atât de la București cât și de la Timișoara, mai mult sau mai puțin capitală culturală. Problema e că, în acest fel, memoria flegmatică a orașului va reține doar numele Bojin, ceea ce, sincer să fiu, e puțin cam nedrept!
5. În fine, dacă mi se permite, aș încheia cu un sfat de… manager. Domnule Bojin, v-aș ruga, dacă se poate, să nu vă prea ocupați Dv. nici de muzeul de artă, nici de alte muzee ca să câștigăm competiția pentru Capitală culturală. Deja e cam aglomerație de ingineri pe felia culturală. Lăsați-i pe directorii de muzee să se ocupe de artă doar ei, iar ei, la rândul lor, să îi lase pe specialiști. (Asta e un sfat pentru succesrul meu, Victor!) Le mai trebuie ceva bani, normalitate, senzația de siguranță pe termen lung și aceeași discreție pe care am simțit-o eu de când sunteți președinte al CJ Timiș. Ca să mă înțelegeți, dacă tot CJT-ul s-ar fi ocupat de procurarea de bani pentru expoziția Goya, tot nu ar fi reușit să ajungă la noi vreo 6 000 de euro! Așa, cum ați fost discret, „banul public” cheltuit pentru Goya s-a ridicat la nici măcar 300 de euro!
În rest, să fiți sănătos și câta mai precaut!