Marean Vanghelie strikes again

E Miratele Arabe Unite și nu Sunt Miratele Arabe Unite e țara unde Dorin Lazăr Maior, secretarul general PSD pentru problemele revoluționarilor, a ales să fugă pentru a nu-și răni fularul!

Ca dovadă, nu Sunt Mirate nici instituțiile care s-ar cuveni să fie de cum fugi bobocul ăsta pesedist de la reverul lui Ion Iliescu.

Parcă văd că și alții îi vor plagia în curând tălpășița.

Cu voia lui Allah, Zeus sau, de ce nu, Băsescu!

Ora 25 sau despre Ziua cu TVA

1. O nouă reușită a Guvernului Ponta: respectându-și promisiunile din campania electorală, azi noapte USL-ul le-a înapoiat românilor ora confiscată de Băsescu în primăvară!

2. Federația Rusă nu a dat ceasurile înapoi fiindcă ar fi creat un precedent periculos: ar fi urmat Tezaurul și, probabil, Insula Șerpilor.

3. În deplin acord muzical cu cea mai lungă zi a anului, Sindicatele Cocoșilor din România le-au cerut membrilor cotizanți să întâmpine ziua cea mai lungă cu un special „cu-cu-cu-ri-gu”.

4. Membrii Sindicatului Cocoșilor Minoritari Sexual au vernisat zorile orei de iarnă cu tradiționalul „cu-cur-iglu”.

5. În noaptea care a trecut, trenurile din Gara Caracal s-au întors înapoi, în marșarier, timp de oră.

6. Sexologii atenționează femeile asupra unei neînțelegeri: doar ziua durează mai mult cu o oră!

Zgonea și politicienii Fanta Pink Floyd

Apariția lui Zgonea alături de Roger Waters poate părea una dintre cele mai cacografice imagini din România postcomunistă.

Nu e deloc așa!

Dacă în politica românească sunt doi politicieni care au dreptul să fredoneze, pe bune, alături de Rogers Waters „We don’t need no education”, ei bine, dumnealor ar fi exact șefii Camerelor: Crin Antonescu și Valeriu Zgonea.

De ce?

Fiindcă amândoi ar fi fost cam repetențoi, după cum scrie negru pe alb „Libertatea” în numărul din 28 ianuarie a.c.:

„Crin Antonescu şi Valeriu Zgonea şi-au încheiat studiile universitare abia după 7 şi, respectiv, 8 ani de chin.”( http://www.libertatea.ro/detalii/articol/repetenti-facultate-valeriu-zgonea-crin-antonescu-432438.html#ixzz2dHZ2Co4P)

La 15 ani de facultate ai bulibașilor sistemului bicameral românesc, ne-am fi putut cu ușurință permite un sistem tricameral.

Și cu regi, nu cu președinți, ca să-i facem în ciudă lui Voicu Mădălin care, zilele astea, face primul lui proiect de lege nu pe note, ci după ureche.

Ăla cu interzicerea regilor în tandem și păstrarea împăraților singuri.

Măi mari britanici, și eu aștept să nască prințesa Kate Middleton

Ce îmi mai place mie să aștept nașterea asta mare britanică!

Stau de câteva zile înaintea ecranului și pariez o liră (de poet) că, dacă nu va fi nici girl, nici boy, musai va fi Boy George.

Și îmi pregătesc o cântare în limba ardeleanului prinț Charles, la ce o fi:

It’s  a Boy, din superba operă rock Tomy compusă de The Who.

Girl, You’ll Be a Women Soon, aia a lui Donovan, dar auzită și în Pulp Fiction.

La varianta a treia, evident Karma Chameleon, unde Boy George cântă că e un bărbat fără convingere.

Ceea ce se întâmplă și odată cu vârsta.

 

P.S. O cezariană nu era potrivită și din rațiuni etimologice: Cezar a fost născut așa!

 

Decât’s metaphysics

„Nu a existat probleme, a existat decât un mesaj…”, iată o frază care l-a înfipt definitiv pe actualul ministru al educației în antologia românofonilor fără clasele 1-4.

Sigur, nu e o mare problemă să intri direct în clasa a V-a, mai ales că acordul Subiectului cu Predicatul e unul dintre marile mistere ale României de azi.

Astfel, propoziția „Ponta este prim-ministrul României” oferă un dezacord clar între Subiect și Predicat.

Corect, propoziția se scrie astfel: „Ponta și Voiculescu este prim-ministrul României”.

Verbul copulativ „este” (v-am băgat în ceață, vă rog să mă iertați!) nu poate fi scris la plural fiindcă, formal, nicio țară în lume — nici măcar Polonia cu gemenii ei — nu a avut doi prim-miniștri simultan.

În ceea ce privește folosirea obligatorie a negației înaintea prepoziției „decât”, îmi permit luxul să psihanalizez la ministrul meu decât optimism.

Avem un nou Prezident sau Președinția LaDorna

Înainte de a citi mai departe aceste rânduri, stimate blogcititorule, vă rog să verificați încă o dată pronunția cuvântului „președinție”: pre-șe-din-ți-e!

Da? Pre-șe-din-ți-e, nu pre-șe-den-ție, cum încă avem disconfortul de a auzi dinspre ecranele noastre balonate cu jurnaliști aproximativi la vocabularul aborigen.

Odată formalitățile îndeplinite, să vă anunț că România are un nou prezident: se numește President și este noul nume de cașcaval pentru cașcavalul LaDorna.

De fapt nu se numește President, ci, așa cum pronunță omu din spotul publicitar, Prezident. Un fel de președinte din Moldova di pesti Prut.

Fiindcă, în non-știința celor care au creat spotul publicitar, brandul cu pricina tre să fie, neapărat, anglofon.

Sigur că nu e așa: President e o marcă celebră în lumea lactatelor din Franța, o țară unde președintele e un fel de Băse cu care nu se face șagă la suspendare.

Ceea ce, cu mai bine de două decenii în urmă, a și determinat creativii de la firma ce producea untul numit așa să îl alăture unui slogan curat constituțional: Rien n’est au-desus du President! Nimic nu este deasupra Președintelui, în traducere clară.

Nu știu dacă President Cașcavalul va câștiga electoratul românesc.

Deocamdată President e singurul concurent al lui Antonescu.

De fermentație!

P.S. Scuze pentru a nu fi pus un accent, mai ascuțit, pe președinte!

Domnul Titu Bojin și ambreiajul Muzeului de Artă Timișoara

Vestea că Domnul Titu Bojin este preocupat de artă e, pentru mine, una dintre cele mai înduioșetoare aflări din ultima vreme.

Astfel, într-o declarație publicată recent, Domnia sa spune așa:

„Va trebui să găsim soluţii să impulsionăm puţin activitatea la Muzeul de Artă, vizavi de ce se întâmplă acolo. Nu m-am implicat deloc în control, nici domnul Tolcea nu poate să spună că am avut vreo vorbă urâtă cu dânsul. Nu vreau să fac nici un fel de analiză, nici dacă-i corectă nota, nici dacă-i prea mică sau prea mare. E dreptul domnului Tolcea să fie supărat. Au trecut procedurile ce trebuiau făcute. Urmaşul domnului Tolcea la Muzeul de Artă va fi un om mai bine pregătit, cel puţin teoretic. Voi numi pe cineva interimar. Analiza a fost făcută la toate instituţiile de cultură, nu a fost un control dedicat, dacă era aşa puteam să-l fac de acum un an. Muzeul trebuie să fie mai prezent în viaţa culturală, nu numai Muzeul de Artă, toate instituţiile, trebuie să ajutăm la atingerea obiectivului de Capitală Culturală a Europei. Mă voi ocupa de toate instituţiile, nu numai de Muzeul de Artă”.

Cum consecințele evaluării mele ca manager al Muzeului sunt foarte clare, iar relația mea instituțională cu Domnul Bojin va lua sfârșit, aș dori să precizez câteva lucruri:

1. Apreciez, realmente, fără nicio ironie, politețea pe care Domnul Bojin a dovedit-o în raporturile instituționale și personale. Atunci când am avut prima și, de fapt, ultima noastră discuție, în august 2012, nu s-a comportat ca un șef ce putea foarte ușor să mă umilească nonverbal, desigur, de la înălțimea proaspătului său procentaj de învingător.(Fiindcă tot ne despărțim, instituțional, îl îndemn, de asemenea, să creadă că nu am spus unui jurnalistuț că nu mă poate schimba fiindcă am prieteni în PSD!  Ar fi fost o mitocănie!)

2. Domnul Bojin mi-a spus, atunci, politicos, că nu putem colabora fiindcă avem opinii politice diferite și a invocat faptul că, în campania electorală, am fost alături de Domnul Ostaficiuc la una din întâlnirile publice. Recunosc, motivele mi s-au părut ipocrite fiindcă Domnul Bojin a fost director la Ape și sub Ostaficiuc, între 2005 și 2010. În plus, dacă apele nu au prostul obicei de a circula doar pe malul stâng când e PSD-ul la putere, cum aș putea eu expune, de pildă, doar artiști dreptaci ori stângaci , în funcție de regim? Iată de ce nu înțeleg chiar deloc de ce acum este ipocrit și spune public că nu a dorit să mă schimbe! Evident că a dorit să plec de la muzeu fiindcă nu sunt pesedit  sau liberalos și fiindcă, lucru de neimaginat, scriu  și spun ce gândesc! Asta în loc ca eu să fi trecut frumos la unul dintre partidele din USL sau, măcar, să organizez o expoziție de calorifere cu marșarier.

3. Pe Domnul Bojin, țin să spun de asemenea, că, uman, îl înțeleg că a vrut să mă schimbe! Nu numai că, așa cum mi-a reproșat, cu delicatețe! am scris și voi scrie pe blog ce cred despre Ponta, Antonescu sau cine știe ce individ! De ceva vreme, scriu la „Evenimentul zilei”, o publicație cam băsistă. Toate acestea în locul unei tăceri precaute! Din păcate, se pare că am o problemă greu de digerat în zilele noastre: am, cum s-ar spune, principii. Nu mari, nu grozave, ci doar niște fixuri pe care, dacă le-aș ignora, m-ar face să mă simt mult mai rău decât mă simt acum, când Domnul Bojin mi-a scuipat, prin „chelnării” din comisie, nota de 5,89!

4. Știu foarte bine că Domnul Bojin nu e chiar capul răutăților în povestea asta! Dumnealui doar a girat simulacrul acesta de evaluare fiindcă cineva vrea cu tot dinadinsul să fie încoțopenit director la Muzeul de Artă! Știu și că i s-a forțat mâna  atât de la București cât și de la Timișoara, mai mult sau mai puțin capitală culturală. Problema e că, în acest fel, memoria flegmatică a orașului va reține doar numele Bojin, ceea ce, sincer să fiu, e puțin cam nedrept!

5. În fine, dacă mi se permite, aș încheia cu un sfat de… manager. Domnule Bojin, v-aș ruga, dacă se poate, să nu vă prea ocupați Dv. nici de muzeul de artă, nici de alte muzee ca să câștigăm competiția pentru Capitală culturală. Deja e cam aglomerație de ingineri pe felia culturală. Lăsați-i pe directorii de muzee să se ocupe de artă doar ei, iar ei, la rândul lor, să îi lase pe specialiști. (Asta e un sfat pentru succesrul meu, Victor!) Le mai trebuie ceva bani, normalitate, senzația de siguranță pe termen lung și aceeași discreție pe care am simțit-o eu de când sunteți președinte al CJ Timiș. Ca să mă înțelegeți, dacă tot CJT-ul s-ar fi ocupat de procurarea de bani pentru expoziția Goya, tot nu ar fi reușit să ajungă la noi vreo 6 000 de euro! Așa, cum ați fost discret, „banul public” cheltuit pentru Goya s-a ridicat la nici măcar 300 de euro!

În rest, să fiți sănătos și câta mai precaut!

O zi internațională dedicată doar oamenilor cu cap!

În lungul șir inept al  Zilelor Internaționale, astăzi am aflat că lumea celebrează Ziua Internațională a luptelor cu perne.

Mărturisesc că, preț de un sforăit, m-am gândit la o legitimă delegare internațională a lui Crin Antonescu. E și somnicios, și bătăios, și se întinde mai mult decât îi este plapuma.

Dar, oare, despre perne să fie vorba astăzi, aici?

Mai degrabă, această, chipurile, luptă mi se pare a fi un subtil omagiu dedicat compozițiilor biologice umane dotate  cu cap.

Dar dacă oamenii cu cap nu se luptă, ci conving?

Dacă vrei ca România să se numească Dacia, dă-i un like, în cap, lui Miron Cozma!

În vreme ce USL-ul/USL-eaua anunță o iminentă reorganizare administrativ-teritorială, iată că Miron Cozma pune punctul pe î/â și anunță că va deveni președinte al unei Românii ce se va numi… Dacia.

Cel mai mult la această chestie mie îmi plac consecințele ce decurg pentru dacii încă liberi (daco-rromani) din străinătate.

Dacă, de pildă, sunt surprinși că se împrumută nerambursabil dintr-o Dacie, pot fi ei arestați sau se consideră că se află pe teritoriul Daciei natale?

Ce mă nedumerește puțin este că, deocamdată, nu știu exact cum se vor chema soțiile noastre: dace? dacence? dăcoaice?

Revenind la reforma administrativ-teritorială, îi recomand decebălosului nostru președinte să cumpănească bine atunci când se va gândi la numele fostelor regiuni  – Porolissensis, Malvensis și Apulensis.

Asta fiindcă Apulensis nu se găsea pe teritoriul actual al Moldovei, cum pripit ar putea suna!