Constituția României — adică hârtia aia care li s-a cimentat în curul tuturor milionarilor politici aborigeni — spune, la art. 23, pct. 8:
Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este nevinovată.
Frumos, înălțător, profund democratic, mai ales.
Cu un singur amendament: dacă este vorba despre cetățeanul de rând, despre Anonimul Ion Ion, năcăjitul care nu are nici măcar de tren până la judecătorie, darămite pentru haite de avocați-politiceni-rector-decani-hingheri.
Fiindcă, în cazul unor Năstași, Becali, Fenechii, mă tem că prezumția de nevinovăție se întinde și în post mortem-ul executării sentințelor.
Ce se întâmplă însă cu acest caz în care judecătoarea Veronica Cîrstoiu ar fi primit peste un milion de dolari și care are, în poșetuță, alte procese cu sentințe definitiv rău puturoase?
Mai poate funcționa, de pildă, încă o dată prezumția de nevinovăție pentru ea? Dar Dinel Staicu? Dar pentru cei care au cotizat și au scăpat basma curată la Veronica noastră?
Eu cred că, de urgență, în aceste cazuri ar trebui executate câteva operații de liposucție.
Liposucție de nevinovăție!
Dacă vom avea neinspirația să privim o secundă rezultatul unei asemenea extracții, s-ar putea nu să vomităm, ci să borâm.
Dar prezumția de vomă e unanim fiziologic acceptată în politica românească.