Astăzi plouă tare. Ieri a plouat mai puţin. Aş putea scrie “mai slab”. Îmi imaginez Ploaia de ieri ca pe un manechin. Are picioare lungi şi leşină în timp ce coboară spre marele public. Aş vrea să îi dau un nume. Comunitatea creştină din T. nu vede cu ochi buni un asemenea gest. Nici alte accente. Muslimii sunt tot mai atenţi pe la uşile magazinelor cu fete ce studiază la Drept. Şi de ei, şi de ei se apropie Ora 11 Exact.
Unii dintre voi se gândesc acum la chestii mai importante. Alţii nici nu ştiu de existenţa blogului meu. Ploaia cade p mai departe nebotezată. La un moment dat cineva din anturajul atenţilor vrea să îi spună ceva. Oftează şi se lasă plouat mai departe. E un conglomerat cu probleme şi nu ar vrea să adauge religia meteorologică la vechile noastre aspecte. Aşa că, până să îi încrusteze un nume pe nor, preferă să să moară şi se să se reîncarneze, cu puţin noroc, într-o frază banală.
Hamac, aspidă şi plecaţi în Canada vor fi cuvintele-cheie ale acestei ceremonii.